Casta Magistraților a ieșit furibundă, din nou la atac, de data aceasta mobilul nemulțumirii, se putea altfel!?, fiind previzibil – Legea salarizării unitare.
Potrivit retoricii acestora (una cu care suntem de acum întrucâtva obișnuiți) Legislativul și Executivul atentează la independența Justiției câtă vreme Magistrații nu sunt foarte bine remunerați (adică, mai exact spus!, excesiv de bine remunerați). Mai mult, spun aceștia, se încalcă, astfel, principiul separației și echilibrul puterilor în stat. Dar atunci când, cu de la sine putere, Magistrații și-au mărit substanțial salariile (legiferând practic, deși nu este putere legiuitoare!) nu au încălcat separația și echilibrul puterilor în stat? Desigur că, da, dar acesta trebuie invocat (și se invocă așa cu o obstinație neobosită!) ori de câte ori Magistrații doresc câte ceva (de obicei, privilegii) și, în ultima vreme, de obicei, bani -– cât mai mulți bani!
Potrivit Magistraților – și mai jos cităm doar două poziții, relevante pentru optica acestora –
Deși salarizarea personalului din sistemul judiciar trebuie stabilită ținând seama de locul și rolul justiției în statul de drept și de echilibrul puterilor în stat, coeficienții propuși pentru funcțiile reprezentative ale autorității judecătorești, inclusiv pentru funcțiile exercitate la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție, nu reflectă în mod adecvat această poziție constituțională și nu asigură o ierarhizare corespunzătoare în raport cu funcțiile similare exercitate în cadrul celorlalte puteri ale statului. (din Comunicatul Înaltei Curți de Casație și Justiție – ÎCCJ),
or
Salarizarea trebuie să asigure judecătorilor şi procurorilor o reală independenţă economică, cerinţă esenţială pentru protecţia acestora împotriva oricărei atingeri aduse independenţei şi imparţialităţii lor în înfăptuirea actului de justiţie,
drept pentru care
singura echivalare salarială care poate fi impusă magistraţilor este echivalarea cu indemnizaţiile stabilite la nivelul remuneraţiei demnitarilor sau a înalţilor funcţionari, salarizarea având în vedere tocmai exercitarea funcţiilor de putere constituită în stat, puterea judecătorească, egală cu puterea legislativă şi puterea executivă (din Scrisoarea Asociaţiei Forumului Judecătorilor din România)
La o primă aproximare, încălcarea celor două lucruri (independența și principiul separației și echilibrului puterilor în Stat) sunt acte destul de grave și care se fac dacă am cădea în capcana argumentației lor inadecvate, tendențioase și profund jugnitoare, implicit, la adresa celorlalte categorii sociale.
Astfel, potrivit Art. 1, alin. 4 din Constituție,
Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor – legislativă, executivă și judecătorească – în cadrul democrației constituționale.
Enumerarea – legislativă, executivă și judecătorească –, nu este tocmai întâmplătoare, mai ales dacă este coroborată cu Art 61, Alin 1, potrivit căruia
Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării,
de unde rezultă, pe cale de consecință logică, faptul că ierarhia puterilor în Stat este, de drept și de fapt, următoarea: 1. Parlamentul, 2. Executivul și 3. Justiția, între care, desigur, mediază Președintele.
Drept urmare și salarizarea trebuie să urmeze aceeași logică, ceea ce, în bună măsură (cu câteva excepții care sperăm să fie îndreptate, până la urmă), legiuitorul a și făcut, asigurând puterii judecătorești coeficienți sub puterea legislativă și executivă și, desigur, sub coeficientul maxim (8) atribuit Președintelui.
Să mai amintim faptul că legea se dorește a fi unitară, prin urmare este, de departe, normal ca salarizarea magistraților să se facă potrivit acestei legi și nu a alteia.
Dar nu, Magistrații se consideră, din nou, speciali și o afirmă, fără nicio urmă de reticență, în disprețul total al celorlalte categorii de bugetari:
În consecință, singura soluție legislativă posibilă este adoptarea unei legi speciale de salarizare pentru sistemul judiciar, întrucât numai în acest mod poate fi garantat principiul independenței financiare a judecătorilor și procurorilor.(din Comunicatul Înaltei Curți de Casație și Justiție – ÎCCJ)
Noile atitudini ale Magistraților reflectă, tot mai pregnant, dorința de poziționare inadecvată în raport cu celelalte două puteri ale Statului – Legiuitoare, recte Executivă – și tendința evidentă de consolidare a statului de Castă, statut pe care deja îl are, în dispreț față de celelalte categorii sociale.
Incredibil. Gunoaiele astea care și-au prevăzut in buget bani pentru medicamentele bunicilor ?!?!!
Nu vă e bă rușine?
În ierarhia statului, cumva exista diferențierea legală a drepturilor financiare dintre cei cu studii superioare real? Nu cred! De ce independenta financiara doar acestei categorii și cetățenilor majoritari sa li se de-a doar sub nivelul de trai insuportabil din toate punctele de vedere? Cum bre? Citez „Salarizarea trebuie să asigure judecătorilor şi procurorilor o reală independenţă economică..” De ce doar judecătorilor și procurorilor, și nu întregii populații a României? De unde economie dacă ați fost complice prin protocoale la distrugerea României și a nației române? De asta infractorii din politica românească au liber la orice infracțiune fara a fi agățați de justiție?! Sikkktir.
Magistratii au un tupeu tiganesc. Li se pare ca li se cuvine totul, dar nu se gindesc la cite greseli si abuzuri fac. Sint niste imfatuati, nesimtiti si excroci. Imi este scirba de aceasta breasla. Ar trebui sa vina un Vlad Tepes sa-i puna punct. Huoo