Dacă te uiți acum la Marea Neagră, nu mai recunoști nuanțele închise care i-au dat numele. De câteva săptămâni, apa a căpătat o culoare turcoaz lăptoasă, similară cu cea din zonele exotice. Fenomenul nu este o eroare de percepție și nici vreo formă de poluare cu vopsea, ci o explozie biologică masivă care a fost monitorizată pas cu pas de NASA, de la primele semne apărute în luna mai, până la vârful de intensitate a atins la finalul lui iunie 2026.
„Vinovatul”: O armată microscopică de „pietre” plutitoare
Tot acest spectacol vizual este provocat de niște alge atât de mici, nu pot fi văzute cu ochiul liber, numite cocolitofore. Spre deosebire de algele verzi care murdăresc malul mării, acestea au o particularitate: corpul lor este acoperit de niște plăcuțe minuscule de calcar, adică exact materialul din care este formată cretă.
Atunci când aceste microorganisme se înmulțesc cu miliarde, apa devine un fel de suspensie de calcar. Lumina soarelui nu mai este absorbită de apă, ci se iubește de aceste miliarde de „oglinzi” de calcar și este respinsă înapoi. Rezultatul este acea nuanță turcoaz electric care a acoperit marea pe o suprafață de sută de mii de kilometri pătrați. În mod normal, în Marea Neagră domină alte alge (diatomeele), care fac apa să pară neagră sau verde închis, dar acum cocolitoforele au preluat controlul total.
Imaginile de la NASA: Marea a fost scanată centimetru cu centimetru
Pe 22 iunie 2026, satelitul PACE al NASA a reușit să surprindă amploarea fenomenului. Satelitul acesta nu face doar poze, ci măsoară exact cum se reflectă lumina în apă. Datele au găsit întreg Mare Neagră este plină de vârtejuri de culoare deschisă, care se întind din largul coastelor României și Bulgariei până la hăt, spre Georgia și Turcia.
Cu aproape o lună înainte de această monitorizare, pe 27 mai, și astronauții de pe Stația Spațială Internațională au observat că ceva e schimbat. Au fotografiat Strâmtoarea Bosfor, unde apa turcoaz din Marea Neagră se vărsa cu viteză spre Marea Marmara. Imaginile arătau clar cum curenții mișcă aceste mase de microorganisme, transformând strâmtoarea într-un canal de culoare azurie care contrasta puternic cu malurile orașului Istanbul.
Ce se întâmplă de fapt în apă poate fi numit un aspirator uriaș de carbon
Deși mulți turiști se bucură de culoarea apei, procesul care are loc sub valuri este unul mult mai serios. Acestea alge sunt, practic, niște aspiratoare naturale de dioxid de carbon. Pentru a-și construi acele carcase de calcar, ele consumă carbonul din apă.
Când aceste microorganisme mor, carcasele lor grele de calcar se scufundă spre fundul mării. În Marea Neagră, acest lucru este foarte important: odată ajunse pe fund, unde nu există oxigen, aceste resturi nu se descompun, ci rămân blocate acolo mii de ani. Practic, marea „îngroapă” dioxidul de carbon care altfel ar fi ajuns în atmosferă și ar fi încălzit planeta. Deci, turcoazul pe care îl vedem este semnul că mare face față o „curațenie” chimică majoră.
Cât mai durează spectacolul?
Cercetătorii spun că acest fenomen va mai dura până când algele vor consuma nutrienții din apă. Odată ce „mâncarea” lor se termina, cocolitoforele vor muri și se vor scufunda, iar Marea Neagră va redeveni acea apă întunecată și misterioasă pe care o știm cu toții. Până atunci însă, imaginile de la NASA și de pe Stația Spațială rămân dovezile unei transformări biologice care are loc rar la o asemenea intensitate. Monitorizarea acestor înfloriri de alge este vitală, pentru că ele le spun oamenilor de știință cât de sănătoasă este apa și cât de mult carbon poate stoca marea în lupta cu schimbările climatice.
Sursa: Incredibilia.ro
E vecinul nostru. Trebuie să fi învățat ceva de la noi. Dacă ești cinstit în România și nu furi nimic, ești pierdut și ratat în viață.