Un sătuc din inima Transilvaniei se reinventează din propria-i cenușă. Vințu de Jos a fost în centrul unor conspirații și asasinate celebre, tărâm legănat în povești cu comori ascunse și pasiuni morbide. La Vințu, pe o ulicioară ce duce în câmp, istoria cade în ruină pe o parte a drumului și se ridică din nou pe cealaltă parte de drum.
CFR-ul s-a muiat pe ici-pe colo, dar încă rezistă

Trenul de la Deva la Vințu costă un pol și face o oră, dar aproape niciodată nu vine la timp. Pe ruinele gării din Deva, câțiva arbuști au prins rădăcini. Din loc în loc, pe toată infrastructura CFR Călători – trenuri, pasarele, clădiri – apar mesaje gen „Puie Monta” – varianta de călătorie.
În comunism circula o glumă pe seama bătăușilor ratați din Ardeal:
„– Am auzit că ai luat bătaie în gară la Vinț’, cum zici că nu-i adevărat?
– Păi ce, mă! Aia-i gară?”
Gara din Vințu de Jos, la fel ca mai toate stațiile de pe noul fir al liniei de mare viteză, este un amestec de construcții splendide și mizerii șocante. Deși abia a fost pusă în funcțiune, pasarela e ocolită de călători și de ceferiști, care preferă să treacă pe unde se nimerește. Poteca ce duce spre urcarea cu liftul e năpădită cu „licheni” de mâzgă, iar instalația a fost scoasă din priză. Panouri mari, moderne, afișează mersul trenurilor, vizibil din orice poziție în gara, totuși neașteptat de curată. Lângă biroul șefului de gară, un scaun rupt a fost pus la uscat ca rufele pe sârmă.
Lacrimi, sfinți și fantezii macabre

Ruinele Castelului Martinuzzi sunt la vreo doi kilometri de gară, pe stânga, la ieșirea din sat, împrejmuite cu un gard de sârmă subțire. La umbra zidurilor se odihneşte o familie de căprioare domesticite, ca-ntr-o rezervație bizară.
Cu o istorie de peste 700 de ani, Castelul de la Vințu de Jos are ce povesti. De pe un panou informativ, trecătorul poate să afle că, la început, aici a fost o mănăstire dominicană, datată din jurul anului 1300. Grav afectat de atacul otoman din 1438, ansamblul monastic s-a refăcut greu, fără să mai atingă dezvoltarea anterioară. În 1534, prin alungarea ultimului călugăr, a devenit reședință nobiliară.
Pe sub zidurile gloriosului castel s-au scurs atâtea lacrimi cât să învârtă o roată de moară într-o viață de om. Aici a fost asasinat cardinalul Gheorghe Martinuzzi, iar castelul este legat și de sfârșitul voievodului moldovean Aron Tiranul.
Sunt informații care vorbesc despre martiriul Sfântului Sava Brancovici, scos din închisoare, adus și bătut la castel cu biciul până când „se rupea cămașa… și carnea de pe trupul lui”.
De vreo zece ani, internetul a populat castelul cu o fantezie macabră și foarte populară, care spune că Maria Tereza și-ar fi adus și ucis aici amanții, de care se debarasa printr-o cameră-capcană cu trapă.
Turismul ca un joc de cărți

Peste drum de ruinele bătrânului castel fac istorie Domeniile Martinuzzi, o destinație turistică în sine. Povestea prinde viață pe temelia unui alt conac medieval: Castelul Rhédey. Aici, în anul 1906, Iuliu Maniu a semnat actele prin care era ales deputat în Parlamentul de la Budapesta. De-a lungul timpului, conacul a fost pierdut la cărți, naționalizat, iar spre finalul perioadei comuniste a funcționat ca școală. În 1990 a fost incendiat și, mai apoi, lăsat în paragină. Cu ajutorul unei fotografii din anul 1901, investitorul care a cumpărat castelul l-a refăcut din temelii.
Domeniul se întinde pe o suprafață de peste trei hectare de teren, pe care proprietarul a construit un hotel, o sală de evenimente și un restaurant cu terasă. În prelungirea acestora se află un șantier în lucru pentru „Grădinile Martinuzzi”, un proiect ce va fi inaugurat în primăvara anului viitor… dacă se ține constructorul de cuvânt. Desigur, nimeni acolo nu are emoții, fiindcă toate afacerile sunt controlate de același antreprenoriat.
Și încă ceva: imediat pe dreapta, la intrarea în Domeniile Martinuzzi, proprietarul a construit o bisericuță ortodoxă în beneficiul Asociației „Sfântul Sava Brancovici”, unde se țin deja slujbe religioase după tipic.
Poate asta dă un farmec aparte locului, care surprinde cu detalii: dormitor cu numele unui cardinal asasinat; ofertă cu mâncare din brișcă și „pastramă à la Dinică”, alături de preparate de mare rafinament culinar…
A, și pe urmă terasa! Spațioasă, deschisă, aerisită, cu două girafe bine înfipte în peisaj: una cu pete, amplasată la interior, alta fără pete – de un alb imaculat –, lăsată afară, sub urgiile vremii.
E clar că în Africa de Sud, Namibia sau Botswana nu plouă ca la Vințu de Jos.
Vințu de Jos poartă în el ceva princiar la apus. Lăsăm în urmă cele două castele și felul lor de-a răzbate prin timp. De o parte a drumului, Castelul Cardinalului Martinuzzi se încăpățânează să rămână-n picioare. Peste drum, Conacul Rhédey s-a ridicat din propria ruină și a început o viață nouă.
De parcă, pentru prima dată, a prins potul cel mare la cărți…
…..
ASASINAREA CARDINALULUI GHEORGHE MARTINUZZI
Cardinalul Gheorghe Martinuzzi (Fráter György), episcop de Oradea și guvernator al Transilvaniei, a fost ucis la 17 decembrie 1551, în reședința sa de la Vințu de Jos.
În contextul confruntării dintre Imperiul Habsburgic și Imperiul Otoman pentru controlul Transilvaniei, Martinuzzi a negociat trecerea principatului sub autoritatea lui Ferdinand de Habsburg, menținând în același timp relațiile cu Poarta Otomană. Generalul imperial Giovanni Battista Castaldo l-a suspectat de trădare și a obținut de la Ferdinand permisiunea de a-l elimina în cazul confirmării acesteia. Potrivit relatărilor istorice, primul atacator a fost Marco Aurelio Ferrari, italian intrat în serviciul lui Martinuzzi ca secretar pentru corespondența în limba italiană, după ce făcuse parte din anturajul generalului imperial Giovanni Battista Castaldo. Ferrari l-a atacat pe cardinal în timp ce acesta citea o scrisoare. Martinuzzi a opus rezistență, fiind ucis în cele din urmă cu participarea lui Sforza Pallavicini și a oamenilor acestuia.
……
MARTIRIUL SFÂNTULUI SAVA BRANCOVICI
Sava Brancovici a fost mitropolit ortodox al Transilvaniei între 1656 și 1680. În timpul păstoririi sale a susținut folosirea limbii române în cult și instruirea religioasă a copiilor.
În anul 1680, în timpul principelui Mihail Apafi I, mitropolitul a fost judecat, înlăturat din funcție și întemnițat. Sursele istorice consemnează că, în perioada detenției, a fost supus în repetate rânduri pedepselor corporale.
După eliberare, Sava Brancovici a murit în 1683. Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat în anul 1955, fiind prăznuit la 24 aprilie.
…….
Mărirea și decăderea bătrânului castel

Refăcut în stil renascentist de Gheorghe Martinuzzi, iar mai apoi, în 1617, de principele Gabriel Bethlen, când arhitectul Giaccomo Resti l-a transformat într-o monumentală fortăreață, castelul a devenit, în 1715, reședința de vară a episcopilor romano-catolici ai Transilvaniei.
Naționalizat de administrația comunistă, a intrat în paragină și s-a prăbușit în 1981. Cercetările arheologice efectuate în perioada 1991–1999 au scos la lumină informații despre biserica mănăstirii, iar una dintre ferestre a fost recuperată din ruine și reconstituită în Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia.
În martie 2024, Arhiepiscopia Romano-Catolică Alba Iulia anunța că a obținut o finanțare nerambursabilă de 200.000 de lei, acordată de Institutul Național al Patrimoniului (INP), prin programul Timbrul Monumentelor Istorice, în vederea punerii în siguranță, conservării ruinelor și transformării „Castelului Martinuzzi” din Vințu de Jos într-un HUB cultural.






















