Minciuna în formă continuată

”Am depus jurământul ca ministru al Apărării în urmă cu cinci luni şi, de atunci, am respectat întocmai ce am jurat cu mâna pe Biblie”. Iată cum minte, în formă continuată, ministrul demisionar, Ionuț Moşteanu. Să ne reamintim ce și-a asumat în mod solemn, prin jurământ, demisionarul: „Jur să-mi dăruiesc toată puterea şi priceperea pentru propăşirea spirituală şi materială a poporului român, să respect Constituţia şi legile ţării, să fac cu bună-credinţă tot ceea ce stă în puterile şi priceperea mea pentru binele locuitorilor României.” La final ar fi trebuit să spune „Aşa să-mi ajute Dumnezeu!”, dar nu cred că a riscat judecata divină când se știa cu musca pe căciulă, mai ales că putea alege formula seculară „Jur pe onoare și conștiință”. Care onoare, care conștiință ? O expunere minoră, prin urmare…

„Să respect legile țării…să fac cu bună-credință…”. Concret, dacă un ministru minte despre studiile sale își încalca jurământului pentru că încalcă, în primul rând, obligația din jurământ privind „buna-credință”. Jurământul spune că ministrul se obligă „să facă cu bună-credinţă tot ceea ce stă în puterile şi priceperea sa…”, ori o minciună intenționată despre calificări încalcă direct buna-credință. În al doilea rând, incalcă obligațiile de integritate prevăzute de lege privind demnitățile publice:  corectitudine, transparență,  veridicitate în informațiile oficiale. Când minciuna apare într-un act oficial, un CV depus la instituții de exemplu, declarația necorespunzătoare cu realitatea întră direct sub incidența legii. O investigație jurnalistică a arătat că Moșteanu a trecut inițial în CV că a absolvit o facultate într-o universitate, dar instituția respectivă a declarat că nu l-a avut niciodată student. Ulterior, Moșteanu a recunoscut „eroarea jenantă”, precizând că are o diplomă obținută într-o altă universitate, cu studiile făcute între 1996 și 1999, cu licență obținută în 2015 și diplomă eliberată în 2018. Și cu o fotografie dubioasă lipită pe diplomă. Ca urmare a scandalului și a presiunii publice și politice, cât și a acuzațiilor de „minciună în acte oficiale”, Moșteanu și-a dat demisia din funcția de ministru al Apărării. Ce înseamnă din punct de vedere al jurământului și al funcției publice minciunile ministrului ? Jurământul pe care îl depune implică printre altele “buna-credință”, “respectul față de lege” și angajamentul de a sluji interesul public cu onestitate. Falsificarea sau prezentarea de informații personale false, atunci când se solicită CV / studii etc., vine într-un clar conflict cu acele valori, respectiv onestitate și integritate, deci reprezintă o încălcare morală  și  etică a jurământului. Pe lângă dimensiunea etică, există și o dimensiune juridică și  instituțională. Dacă funcțiile ocupate (consilii de administrație, poziții publice) au necesitat studii superioare conform legii, declarațiile false pot însemna că numirea s-a făcut cu încălcarea legii. Faptul că demisia a fost dată poate fi interpretat ca o „admitere indirectă”  a faptului că informațiile prezentate nu erau conforme și, ca atare, recunoașterea pe plan politic și moral a greșelii. Încălcarea jurământului la nivel moral sau etic nu este neapărat sinonimă cu o condamnare penală, dar afectează puternic credibilitatea și legitimitatea celui care a depus jurământul, dar și a celor care l-au susținut, inclusiv a primului ministru.      „Stabilitatea pe post” nu este un principiu constituțional și nu poate contracara impostura și încălcarea legii, domnule prim ministru ! Știm, nu lucrați cu CV-uri, nu faceți propuneri de miniștri, dar partidele nu vă pot propune personaje vulnerabile fără să reacționați. Și poate ne lămuriți, avea Pinocchio motive să țină „capul sus”, după cum l-ați îndemnat să nu își dea demisia ?

Așadar, pe baza informațiilor publice recente, dacă Ionuț Mosteanu a mințit în mod demonstrabil despre studii și acest lucru a condus la demisie, atunci când s-a lamentat că a respectat jurământul a mințit încă o dată. De ce minciuna privind studiile e una dintre cele mai grave forme de neintegritate la un ministru ? Pentru că afectează direct  legitimitatea funcției. Demnitarul ocupă o poziție în stat tocmai pentru că este considerat capabil, competent și pregătit profesional. Dacă studiile sunt falsificate sau mincinoase  întreaga legitimitate a numirii devine discutabilă. Oamenii își pierd încrederea că persoana merită funcția, se creează impresia că accesul la funcții este fraudat, nu meritocratic. Un ministru fără integritate este egal cu un proces de numire viciat care afectează  credibilitatea instituțiilor statului. Un ministru nu se reprezintă doar pe sine, ci și ministerul,  guvernul și în ultima instanța, statul român. Mulți miniștri dau însă impresia și nu numai, că reprezintă nu guvernul, ci un srl personal. Când ministrul minte, instituția pare slabă, ușor de păcălit sau complicitară. Vulnerabilitatea politică generată de minciuna unui CV fals,  subminează imaginea României, subrezeste credibilitatea și capacitatea de negociere și decizie. Și Serviciile știu acest lucru. Pentru că minciuna despre studii este un fals existențial, nu doar o scăpare. Un ministru nu poate spune „am uitat dacă am terminat facultatea”, asta nu este o eroare administrativă, este o construcție intenționată a unei biografii false. Este o formă de impostură profesională. Acest tip de minciună spune ceva fundamental despre persoană. Că este dispusă să falsifice date personale esențiale, că vrea să obțină funcții prin inducerea în eroare, că tratează responsabilitatea publică cu superficialitate. O astfel de impostură lovește în miezul încrederii publice. Pentru că funcția de ministru cere integritate maximă. Un ministru semnează acte strategice, ordine cu impact național, decizii privind bugete imense, documente clasificare și securitate națională. Dacă persoana a mințit la început, oamenii se vor întreba „dacă minte despre studii, ce îl împiedică să mintă și în exercitarea funcției”. Integritatea este criteriul nr. 1 la nivel înalt. Competența tehnică poate fi suplinită de consilieri, integritatea, nu.

Într-un film vechi de spionaj, un „kaghebist” de rang înalt defectează. Crema spionajului vestic nu știe dacă rusul minte sau nu. Pus la detectorul de minciuni reiese să minte o dată. O întrebare neesențială. I se acordă credit, dar, în final se dovedește că au greșit. Rusul a mințit de două ori, consecutiv, iar detectorul de minciuni a ratat a două minciună. Prima minciună o „bruiase” pe cea de-a doua. Mi-a amintit acest lucru declarația Dianei Buzoianu: „Domnul Ionuț Moșteanu, în primul rând, a putut să-şi pună diploma. A putut să-şi pună o diplomă. Eu sunt convinsă că întrebările pe care le aveţi pentru domnul Moșteanu — le puteţi pune domnului Moșteanu — dar eu, personal, cred că absolut toate studiile care pot fi arătate pe Facebook (…) şi da: a venit asumat şi a explicat absolut toate lucrurile care au fost obiectul întrebărilor de-a lungul timpului, a dat toate detaliile şi toate informaţiile.” Cu alte cuvinte, „vreți o diplomă, iată, aveți o diplomă”. Dar dacă și a două diplomă, cea de la Bioterra nu există ? Case closed !