E liniște afară, dar pentru noi, microbiștii adevărați, ziua abia acum începe. Aseară am văzut nebunia din Mexic, plină de pasiune. Astăzi, de la ora 20:30, a venit rândul Canadei să ne arate cum se deschide un Campionat Mondial. A fost a doua petrecere din acest maraton lung.
Dacă mexicanii au fost plini de foc, canadienii ne-au arătat o față mult mai liniștită a fotbalului. Spectacolul lor a fost simplu, curat și plin de culoare. Nu au făcut gălăgie multă, ci au mers pe eleganță. A fost exact pauza de care aveam nevoie ca să ne tragem sufletul înainte să înceapă meciurile grele.
Dar nu stingeți focul la ibricul de cafea, pentru că noaptea e abia la început! Am intrat deja în ziua de 13 iunie, iar greul abia acum vine. La ora 02:30 dimineața, trecem granița în Statele Unite pentru ultima deschidere oficială a acestui turneu uriaș. Și știm cu toții cum fac americanii lucrurile, va fi un spectacol total, cu lumini puternice, artificii și o regie ca la Hollywood.
Totuși, motivul real pentru care stăm treji vine la ora 04:00. Atunci, când toată lumea doarme dusă, va începe meciul dintre Statele Unite și Paraguay. Să stai treaz la ora asta, cu ochii roșii de somn și cu o cană caldă în mână… asta înseamnă să iubești fotbalul cu adevărat. Ne aduce aminte imediat de nopțile magice din vara lui 1994, când stăteam cu toții lipiți de televizoare.
Ne așteaptă o noapte lungă. Dar mâine dimineață, când va răsări soarele, vom ști că a meritat din plin. Campionatul Mondial s-a întors, iar fotbalul bun nu ține niciodată cont de ceas. Așezați-vă bine în fotolii, spectacolul merge mai departe!
Mi-ar fi plăcut să mă mai pot uita naiv la spectacolul numit campionatul mondial de fotbal. Dacă pînă nu demult, să zicem 20 de ani, era mai cu perdea azi, se vede de la o poștă, multe sînt aranjate. Ce-i mai rău decît aranjatul meciurilor este că jocul e mai artificial (statistici, aplicații, gipies) decît fotbalul pe calculator. Dacă-i vorba de ce-a fost îmi aduc aminte de vremurile cînd în RSR nu se mai dădeau CE sau CM dacă echipa reprezentativă a României (așa se numeau atunci, reprezentau țara) nu era calificată. Mergeau oamenii cu mașinile pe un vîrf de deal cu televizoare Sport (mergeau și la 12V, făcute în țară), antene cu dipol puse-ntr-un par, unde se prindeau televiziunile vecine. Spectatorii veneau pe jos cu sutele. Organizarea era perfectă. N-am văzut un scandal, țigănci cu semințe un leu cornetul de hîrtie ruptă dintr-un caiet scris, nu se prea bea dar se fuma. Cum reușeau oamenii, ce nu se cunoșteau, să trăiacă-n pace fără ca organilii statului să se bage-n seamă?