Bucuria celebrării Sfântului Nicolae este mai cu seamă și un prilej de a ne uni în rugăciune unii cu alții, dascăli și preoți, copiii și adulți pentru că toți suntem, la urma urmei, bucuroși să revedem pe Moșu.
Și în Biserica Greco-Catolică „Sfântul Ilie Tezviteanu” din Orăștie Episcopul Myrei a poposit. Nu a fost cel pictat pe iconostasele lăcașelor de cult, nici cel desprins de pe cărțile poștale de odinioară, ci a fost iel, Moș Nicolae în carne și oase. De nu mă credeți priviți fotografiile de mai jos.
Și pentru dumneavoastră avem cadouri, vă aduce Moș Nicolae două texte.
Primul al domnului Liviu Lăzărescu despre „Moș Niculaie, cel zugravit în stânga iconostasului de la biserica din Mărineștii primilor anii de după ce-a de a doua conflagrație mondială:
«Moșul bun apărea încă din vechime drept patronul copiilor, în mintea lor crudă el fiind un neam mai sărăcuț al lui Moș Crăciun. Nu se știa cum arată fiindcă venea numai noaptea, lăsând în ghetuțele curățite cu grijă și puse la mare vedere daruri nu prea bogate, dar întotdeauna binevenite, cum ar fi niște bomboane, câteva turte dulci și cornuri cu lapte, poate câte o portocală-două…
Avea însă bătrânelul ăsta un obicei nesuferit, aducea și câte o nuielușă de lemn, înspicată ori ba, câteodată argintată, alteori ruptă direct din măturoiul rezemat de peretele șurii; era semn sigur că știe neascultările copiilor, pe care le vedea de bună-seamă de la el din cer. Unde mai pui că nuielușa era chiar una adevărată, ușor de folosit la nevoie, care atârna în zilele ce urmau undeva într-un cui, și la care se făceau referiri din cele mai neliniștitoare: „astâmpără-te, ca acuși îl cobor pe… Sfântu Niculaie la tine”.
Pe la noi, tradiția unui Moș Crăciun care aduce daruri copiilor abia se înfiripa în perioada postbelică – închipuire adusă de pe cine știe unde. Și adevărul este că martiniștenii nu prea aveau multe în comun cu Moșul ăsta, ci cu sfântul Moș Niculaie, cel zugravit în stânga iconostasului de la biserică. Petru el umpleau biserica dragii mei consăteni, lăsându-și treburile în așteptare. În sate mulți îi purtau numele.»
Al doilea este textul doamnei Sabina Ivașcu
«Brad 6 decembrie 1956
Ce cureți?
Îmi curăț păpucii, da di ce ‘ntrebi? Doară vezi ce fac.
Unde i-ai murdărit?
Afară, când am fost dus găleata cu apă murdară.
La voi vine Moș Niculae?
La noi, undhe?
La voi acasă.
La Zdrapți, vrei să zâci?
Ie.
Tu Sabină, tu n-ai voie să zâci „ie”. Tu coată să zâci „da”, așa ca la oraș, adecă îi musai să vorbești mai domnos.
Nu vreau să vorbesc domnos. Eu vreau să-mi spui dacă vine Moș Niculae la voi și dacă pe tine nu te găsește acasă, cum … ce…?
Ș’api, dacă nu mă găsăște, ce-i?
Ai curățat pantofii Mărioară?
Acuș, acuș plec doamnă Titi.
Ba nu pleci, nu acum. Mai stai cu noi până trece Moș Nicolae. Pune pantofii pe covorașul de la intrare. Am vorbit cu Ionică să mergi cu el acasă că are drum spre Țărățel , dar l-am rugat să te ducă întâi pe tine, să ajungi acasă înainte de opt. E întuneric iarna.»
Celor ce poartă numele sau prenumele Ierarhului Nicolae le dorim LA MULȚI ANI!
