Seara de 5 decembrie are o semnificație aparte pentru toţi copiii. În fiecare an, în această seară, ei își spală şi își lustruiesc pantofii, cizmele ori ghetele, aşteptându-l pe Moș Nicolae, să le aducă daruri.
De la Sân Nicoară la Moș Nicolae
Sărbătorile de iarnă erau în trecut un prilej de bucurie pentru cei mici, care așteptau cu nerăbdare prima zăpadă și sosirea lui Moș Nicolae și a lui Moș Crăciun. Câți dintre ei își mai lustruiesc astăzi ghetele, pentru ca Moș Nicolae să le umple cu cele mai frumoase jucării și cele mai gustoase dulciuri? Din păcate, din ce în ce mai puțini copii simt cu adevărat spiritul Crăciunului și al sărbătorilor de iarnă, în general, deoarece sunt bombardați de jocurile pe calculator și de conversațiile cu prietenii pe rețelele de socializare.
Știm tot mai puține despre identitatea și biografia reală a Sfântului Nicolae, deși încă îl ținem foarte drag. Sân Nicoară (Nicoară este cea mai veche formă românească a numelui, venită direct din latină), cum i se zicea în lumea tradițională, este mai degrabă un personaj mitologic, în jurul căruia s-au țesut legende diverse și uneori năstrușnice, cu vagi ecouri în cultul bisericesc. Așa bunăoară, el ar fi al doilea sfânt făcut de Dumnezeu și ar sta de-a stânga Acestuia (primul făcut, Mihail, are cinstea să stea de-a dreapta). Sân Nicoară (ajutat de Sân Toader) păzește Soarele, ca nu cumva s-o tulească și să lase lumea în beznă și frig. E bătrân, dar în tinerețile lui unii zic că ar fi fost podar, iar alții că ar fi fost corăbier și pescar. El ar fi oprit și apele Potopului pe vremea lui Noe. De altfel, e mai mereu ud și cam posomorât. Se pare că ipostaza mai vioaie a lui Moș Nicolae, cu obiceiul de a face daruri copiilor (dulciuri pentru cei cuminți, dar și nuielușe pentru cei neastâmpărați) e o inovație orășenească, prefigurând dărnicia mai substanțială a lui Moș Crăciun.
Sfântul Nicolae nu este numai protectorul celor săraci, ci şi al copiilor, al marinarilor şi al victimelor judecăților nedrepte, fiind venerat în întreaga lume.
Sfântul Nicolae este unul dintre cei mai îndrăgiți și populari sfinți ai creștinătății, este sărbătorit în 6 decembrie. Se spune că păzește soarele care încearcă să se strecoare pe lângă el pentru a ajunge la tărâmurile de miazănoapte pentru a lăsa lumea fără căldură și fără lumină.
Mai este cunoscut drept patron al copiilor și marinarilor, dar și al celor nevoiași și al celor judecați nedrept.
Acesta a trăit în timpul împăraților romani Diocletian (284-305) şi Maximian (286-305), într-un oraş din Asia Mică, Patara. Părinți săi erau de bun neam, credincioși şi bogați. Tatăl său se chema Teofan, iar mama sa Nona. A fost singurul lor copil. L-au numit Nicolae, adică „biruitor de popor”.
Sfântul Ierarh Nicolae este patronul marinarilor şi al copiilor, salvatorul celor din temniță şi primejdii, ajutătorul săracilor şi al celor nedreptățiți, protector al fecioarelor şi al călugărilor.
De s-ar fi povestit milele lui una câte una şi câte îndurări a arătat către cei săraci, pe câți flămânzi a hrănit, pe câți goi a îmbrăcat şi pe câți a răscumpărat de la datornici, apoi nici vremea n-ar fi de ajuns a le povesti, se spune în viaţă Sfântului Nicolae.
Se mai povestește că Sfântul Nicolae ar fi salvat de la naufragiu, prin rugăciune, niște marinari, iar de atunci aceștia îl cinstesc şi îl consideră ocrotitorul lor. Tot atunci, Sfântul Nicolae a înviat un tânăr corăbier care căzuse de pe catarg şi se înecase. De asemenea, în Alexandria, Sfântul Nicolae a vindecat mulţi bolnavi şi demonizați.
Obiceiuri de Sfântul Nicolae în România
Copiii de la noi au fost învățați ca, în noaptea de 5 spre 6 decembrie, Sfântul Nicolae vine şi le încarcă ghetele, cizmele sau bradul cu dulciuri, jucării şi daruri, dar unii găsesc şi câte o nuielușă.
În unele zone, copii îi lasă moșului apă şi morcovi pentru calul acestuia.
În tradițiile românești Moș Nicolae apare pe un cal alb, trimitere la prima zăpadă care cade la începutul iernii, păzește Soarele care încearcă să se strecoare pe lângă el spre tărâmurile de miazănoapte pentru a lăsa lumea fără lumină şi căldură, ajută văduvele, orfanii şi fetele sărace la măritat, este stăpânul apelor şi salvează de la înec corăbierii, apără soldații pe timp de război, motiv pentru care este invocat în timpul luptelor.
Există obiceiul la sate ca în ziua de Sfântul Nicolae feciorii să se organizeze în cete şi să-şi aleagă gazda unde vor merge pentru repetițiile colindelor de Crăciun şi de Anul Nou.
În colindele românești, cântate iarna, se vorbește despre florile dalbe, flori de măr. Asta pentru că bătrânii cunoșteau şi ei că acea joardă a Sfântului Nicolae trebuie să fie una de măr, iar dacă aceasta, pusă în apă, va înflori până la Nașterea Domnului, înseamnă că sfântul a mijlocit pentru iertarea celui căruia i-a dat crenguța.
Dacă la Sfântul Andrei se punea la încolțit grâul pentru a vedea cum va fi anul care vine, de Sfântul Nicolae se pun în apă crenguțe de pomi fructiferi, pentru ca acestea sa înflorească, dovada iertării greșelilor, după cum spune tradiția.
Obiceiuri de Sfântul Nicolae în alte țări
Legenda lui Moș Nicolae s-a răspândit în toată lumea şi a luat caracteristicile fiecărei țări. În Europa, în secolul al XII-lea, ziua Sfântului Nicolae a devenit ziua darurilor şi a activităților caritabile.
În Germania, tradiția sărbătoririi Moșului Nicolae a apărut prin îmbinarea unei figuri păgâne cu imaginea creștină a Sfântului Nicolae, care este văzut de germani ca un bătrân care poartă un sac în spate şi o nuielușă în mână. Pe lângă ghetuțe, copiii pregătesc în ajun o scrisoare în care își aștern toate dorințele şi câțiva morcovi pentru caii moșului. Se mai spune că Moș Nicolae are cu el o carte în care a trecut toate faptele copiilor, bune sau rele. Dacă n-au fost cuminți, copiii primesc nuielușe, cartofi sau cărbuni. În unele regiuni din Germania, copiii se costumează în Moș Nicolae şi colindă casele vecine, pentru a primi dulciuri.
Copiii din Franța, în ajun, lasă pentru Moș Nicolae un pahar de vin iar pentru măgărușul lui, morcovi şi puțin zahăr. În ziua de 6 decembrie, ei primesc ciocolată, turtă dulce, fructe şi trimit scrisori rudelor pentru a le ura sărbători fericite. Îndeosebi în regiunile din estul Franței, cei mici știu că Moș Nicolae vine călare pe un măgăruș, alături de Pere Fouettard (Moș Nuielușă), înveșmântat în negru. Dacă Moș Nicolae lasă daruri copiilor buni, Pere Fouettard este cel care-i mustră pe copiii care n-au fost cuminți, altoindu-i cu o nuielușă.
La copiii olandezi, moșul ajunge pe mare, venind din Spania. Dacă n-au fost cuminți, se tem de însoțitorul moșului, Zwarte Piet (Petru cel Negru). El îl ajută pe Moș Nicolae cu darurile şi dulciurile pentru copiii cuminţi. Va merge pe la fiecare copil şi-i va dărui câte ceva, dar dacă pe lista lui copilul este trecut ca neascultător, îl va lua cu el înapoi în Spania.
În Belgia şi Luxemburg, copiii își așază ghetuțele în faţă ușii şi, la fel ca micuții, pregătesc un pahar de vin pentru moșul, morcovi şi zahăr pentru calul lui. Odată cu Moș Nicolae, la fel ca şi în alte țări europene, copiii îl așteaptă şi pe însoțitorul său, Hoseker.
Moș Nicolae este foarte iubit de copiii din Austria, care-l știu ca pe un bătrân înveșmântat asemenea unui episcop, cu o carte mare în care îngerii au scris toate faptele celor mici şi călătorește alături de Krampus, care ține în mână o nuia cu care-i amenință pe micuții care nu au dat ascultare părinților.
Copiii din Italia așază pe o farfurie, în ajun, scrisorile în care-şi notează dorințele, promițând lui Moș Nicolae că vor fi cuminţi în anul care va veni. A doua zi, în locul scrisorilor, găsesc dulciurile lor preferate. Tot în Italia, există tradiția numită Rito delle nubili (ritualul celor necăsătoriți). Tinerele fete care au nevoie de ajutor înainte de a se mărita primesc daruri în amintirea sfântului care a ajutat trei fete sărace să se căsătorească, oferind fiecăreia câte o punguță cu galbeni.
În Cehia, odată cu cadourile constând din mere, nuci, dulciuri şi jucării, Moș Nicolae le aduce aminte copiilor că în curând va sosi copilul Isus. Conform unui vechi obicei, copiii neascultători primeau în încălțări cartofi şi bucăți de cărbune.
În nordul şi partea centrală a Croației, Moș Nicolae (Sveti Nikola) aduce cadouri pe 6 decembrie, cu ocazia zilei sale consacrate. În seara dinainte, copiii își lustruiesc încălțămintea şi o așază pe pervazurile ferestrelor, pentru a fi umplută cu daruri, dulciuri şi fructe de generosul Moș.
În Polonia, Moș Nicolae este o personalitate extrem de divinizată şi respectată. Îmbrăcat în haine episcopale şi purtând bastonul episcopal, el coboară din ceruri cu ajutorul unui înger şi colindă întreaga ţară pe jos sau purtat într-o trăsură trasă de un cal alb. La vederea lui, copiii nerăbdători încep să strige „A venit! A venit!”. Odată intrat într-o casă, Moș Nicolae ascultă cu îngăduință rugăciunile copiilor. El îi ceartă sau îi laudă, după cum este cazul, şi le dăruiește apoi icoane, mere roșii, portocale şi „pierniki” (prăjiturele sfinte, făcute cu miere şi mirodenii). Dacă nu își face apariţia în persoană, el își lasă darurile sub pernele copiilor care dorm sau le pune în pantofii lustruiți special pentru acest eveniment.
În unele orașe şi sate din Slovacia, Moș Nicolae (Svaty Mikulá) sosește într-o trăsură trasă de un cal. Copiii nerăbdători să îl vadă umplu străzile şi se unesc în coruri şi dansuri. În unele regiuni, Moșul vizitează copiii acasă. În ajun, copiii își așază încălțările lustruite pe pervazul ferestrei sau în pragul ușii, sperând să le găsească dimineața încărcate cu daruri. În unele scoli are loc sărbătoarea „Mikul Mail”, în care copiii își dăruiesc unul altuia mici cadouri.
În Slovenia, în seara anterioară zilei de Sântul Nicolae, copiii își așază încălțămintea afară, în faţă ușii, așteptând să o găsească a doua zi încărcată de fructe, bomboane, monede şi mici jucării. Cel care îl însoțește pe Moș Nicolae, numit Parkel, pune în încălțările copiilor obraznici cărbuni şi cenușă.
În Spania, tradițiile de Moș Nicolae includ un foarte tânăr „episcop copil”, de obicei având între trei şi șase ani, şi un grup de bărbați numiți „auroros”, care cântă orații. Bărbații adună colecte, care sunt apoi dăruite de preot sau ‘episcopul copil’. Copilul poate fi escortat de colegii de clasă, poate călări un mic cal sau prezidează, împreună cu preotul şi profesorul, o masă la care se servesc fructe uscate, nuci şi prăjiturele.
Înaintea zilei de Sfântul Nicolae (Szent Mikulás), copiii din Ungaria își lustruiesc pantofii cei mai buni şi îi așază pe pervazuri pentru a fi umpluți de darnicul Moș. El vine în case cu un sac plin de cadouri şi o carte mare în care sunt scrise faptele bune şi rele ale copiilor. Dimineața, copiii găsesc în pantofi bomboane, portocale, nuci, mere, ciocolată şi mici cadouri. Copiii obraznici primesc nuiele aurii şi linguri de lemn.
Sărbătoarea Sfântului Nicolae a început să fie popularizată şi pe tărâm american, începând din secolul al XVIII-lea, ca un prilej în care se făceau cadouri, fără vreun interes comercial. Odată ce latura comercială s-a făcut prezentă şi numele Sfântului Nicolae s-a schimbat treptat în Moș Crăciun (Santa Claus).
Numele de Santa Claus este o versiune americană a cuvântului olandez „Sinterklaas”, o formă prescurtată pentru „Sint Nikolaas” (Sfântul Nicolae).
Legenda nuielușei pe care o primesc copiii neascultători
La primul sinod ecumenic ținut la Niceea, în anul 325, Nicolae a fost recunoscut drept un mare apărător al ortodoxiei. Sinodul a condamnat erezia lui Arie, conform căreia Iisus Hristos nu este Fiul lui Dumnezeu, ci doar un om cu puteri supranaturale.
Nicolae, ajuns episcop de Myra de la o vârstă fragedă, îngrijorat de o posibilă ruptură care putea avea loc în cadrul Bisericii, i-a dat ereticului Arie o palmă. Astfel, potrivit bisericii, de la palma Sfântului
Sfântul Nicolae este cunoscut ca fiind ocrotitor al celor acuzați pe nedrept, al comercianților, călătorilor, fetelor nemăritate, mireselor și, în special, al copiilor mici. El este și patronul spiritual al Ţărilor de Jos, al provinciei Lorena, precum şi al mai multor orașe din vestul Europei, printre care şi Bari unde se află și astăzi în Basilica di San Nicola, un important loc de pelerinaj pentru întreaga creștinătate. Sfântul rămâne însă un model pentru felul în care creștinii trebuie să trăiască.
Surse: din articolul „Tradiții şi obiceiuri de Moş Nicolae în lume”, semnat de Andreea Tuzu, https://historia.ro/sectiune/general/traditii-si-obiceiuri-de-mos-nicolae-in-lume-579981.html; https://ro.wikipedia.org/wiki/Sf%C3%A2ntul_Nicolae_(s%C4%83rb%C4%83toare); Articolul „10 informații care ne ajută să-l cunoaștem mai bine pe Sfântul Nicolae”, Doxologia.ro; „Sfântul Nicolae – adevăratul Moș Crăciun”, de Viorela Gherasim. https://ziarharghita.ro/sfantul-nicolae-adevaratul-mos-craciun; Sfântul Nicolae la Muzeul Național al Țăranului Român, și altele.
