NAȚIONALISMUL înseamnă respectarea și protejarea valorilor și intereselor națiunii proprii înaintea altora.
PATRIOTISMUL este loialitatea față de o țară (deci față de un teritoriu).
De aici și vechea expresie, „Ubi beni, ibi patria” (Unde-i bine, acolo-i patria).
În Europa, naționalismul precede patriotismul, deoarece națiunile au creat Statele naționale.
În America, Canada, Australia, patriotismul a creat națiunea prin concentrarea și mixarea de populații diferite pe același teritoriu.
Dar în final, cele două noțiuni se contopesc într-un binom indivizibil și indestructibil, PATRIOTISM-NAȚIONAL.
IMPERIALISMUL nu este un atribut al naționalismului ci o materializare a agresivității caracterului uman de acaparare și dominație.
Neexistând catalizatorul natural, NAȚIUNE, existența imperiilor nu poate fi decât temporară.
A se vedea imperiile multinaționale antice, ev mediu și până la URSS și, predictibil, UE.
Istoria arată că dacă UE tinde să devină un imperiu, federație, conglomerat politic multinațional, atunci viitorul ei este pecetluit după o lungă perioadă de suferință.
Ca un cancer care roade din interior.
Statele slabe și/sau subordonate cu conduceri politice mediocre, își caută legitimitatea internațională prin onorarea unor obligații externe care nu țin seama de situația internă și de percepția populară.
Și acesta este fitilul bombei cu ceas.
În România, de exemplu, populația nu vrea să mai alimenteze războiul din Ucraina prin eforturi uriașe financiare, cu incertitudine, cu decăderea economică și a nivelului de trai.
Criza internă politică și vidul guvernamental prelungit creează condiții pentru fisurarea și colapsul ESTABLISHMENTULUI care se vede deja abandonat de proprii susținători.
Conform politologilor, prăbușirea definitivă, chiar a sistemului, se produce când establishmentul, structura politică, este abandonată de instituțiile statului tocmai pentru a salva Statul.
Iar căderea unei cărămizi din eșafodajul imperial este începutul sfârșitului.
Și Istoria se repetă prin întoarcerea la stabilitatea conferită de patriotismul național.
Cuvinte noi băgate cu pumnul și-n limba română nu demult.
Oare aceste simțăminte descrise de cuvintele naționalism și patriotism nu le aveau oamenii înainte?
Pe de altă parte înțelesul lor în latină, de unde vin, este cam altfel. Și atunci?
nātĭō,8 ōnis, f. (natus), ¶ 1 naissance : nationu (= nationis) cratia (= gratiā) donom dedi CIL 1, 60, j’ai fait ce don [à la Fortune] à cause d’une naissance ║ déesse de la Naissance : CIC. Nat. 3, 47 ║ [en parl. des anim.] race, espèce, sorte : VARRO L. 9, 93 ; R. 2, 6, 4 ; P. FEST. 167 ; [en parl. de miel] PLIN. 21, 83 ¶ 2 peuplade, nation [partie d’une gens, peuple, race] : CIC. Off. 1, 53 ; Nat. 3, 93 ; etc. ; TAC. G. 2 ; 38 ║ [ironiqt] secte, race, tribu, gent : PL. Rud. 311 ; CIC. Nat. 2, 74 ; Sest. 132 ; Pis. 55 ¶ 3 nationes, les gentils, les païens : TERT. Idol. 22.
A se vedea punctul 3! Natio sînt genilii iar getili înt toți care nu sînt evrei.
Lat. gentilis, oameni, națiune (vezi. GENT 1). Evreii au spus că națiunile, în greacă τὰ ἔδνη, înseamnă popoare străine de cultul lor; la rîndul lor creştinii latini au numit gentilis pe necreştini. (tradus online din franceză, dicționarul Littré)
Se vede cine ne spune și impune cuvîntul națiune.
Caline, esti prea destept pentru noi, deci lasa-ne in ignoranta noastra !
„Cel mai mare patriot e dizidentul” zicea cândva Howard Zinn (unii atribuie fraza lui Thomas Jeferson). Obediența oarbă față de un guvern de inepți și destituiți pe deasupra nu este cea mai bună formă de a iubi și respecta România. Sau față de o persoană care are comportament de maimuță și nu e în stare să mențină linia dreaptă când se deplasează pe un covor roșu ori se scobește cu falanga în nas de unde scoate muci pe care-i transformă în bile, mai mult sau mai puțin rotunde deși ocupă cea mai înaltă funcție în stat. Dragostea față de țară poate să consiste și în capacitatea de a chestiona. critica și a se opune injustiției naționale chiar dacă deținerea datelor despre această injustiție e numită convenabil de unii dezinformare. Patriotismul este evident că trebuie direcționat către România nu spre comisia europeană și nici spre ukraina.