Nedeia Sânzienelor, una dintre cele mai vechi și mai spectaculoase tradiții de vară din zona de munte, revine și în acest an în stațiunea Straja. Evenimentul, așa cum se cuvine, va avea loc pe 24 iunie. Astfel, aici, la altitudine, se marchează Sânzienele printr-o combinație de obiceiuri populare, port tradițional și activități care păstrează vie legătura cu rădăcinile satului românesc, aduse însă într-un cadru montan, accesibil turiștilor.
Manifestarea începe în jurul orei 12:30 și propune un program încărcat, în care tradițiile sunt în prim-plan. Printre atracțiile principale se numără concursurile călare, demonstrațiile cu cai și întrecerea de tras pe boată, momente care adună mereu curiozitatea și aplauzele publicului. Se anunță și un program artistic divers, cu momente folclorice și surprize.
Organizatorii îi încurajează pe participanți să vină îmbrăcați în costume populare, mai ales că data de 24 iunie marchează și Ziua Internațională a Iei, un simbol important al identității românești.
Nedeia Sânzienelor rămâne un reper al verii în Straja, o continuare firească a unei tradiții cu rădăcini de sute de ani, care adună laolaltă comunitatea și turiștii în jurul acelorași obiceiuri.
Ce-a mai rămas din nedeia de Sânziene! Începe la 12:30…Mircea Vulcănescu a fost la nedeia de pe Ceahlău înainte să se facă mănăstire: „Urcarea pe Muntele Ceahlău a avut loc în ajunul zilei închinate Sfintei Maria (15 august), în dimineaţa ajunului sărbătorii s-au urcat pe Ceahlău patru buciumaşi cu buciume de alun. Pină după amiază au strins vreascuri de jnepeni şi brad şi au întocmit patru ruguri mari in cele patru puncte cardinale ale muntelui. După masă, la începutul asfinţitului, pentru a anunţa urcarea pe munte, au aprins rugurile simultan şi au început să buciume îndelung. La pîlpîtul rugurilor pe cer ca nişte luceferi şi la chemarea buciumelor s-a început urcarea muntelui de pelerini, în convoaie domoale, din cele patru părţi ale poalelor muntelui. Convoaiele care urcau în monotom muntele erau călăuzite de bătrîni. La convoaie participau maturi, tineri şi copii, toţi îmbrăcaţi in haine de sărbătoare. Bărbaţii şi tinerii purtau desagi, cu vinaţuri, iar femeile, pe cap, merinde, copiii in mâini ploşti vase de lut cu apă. Nu vorbeau, mergeau solemn in pas încet, căci ritualul impunea să se ajungă sus, pe tăcute, înainte de miezul nopţii.” (Mircea Vulcînescu, Mitologie Română, pg 360)