Directorul unei școli din Nepal spune că a reușit să salveze viețile a aproximativ 900 de elevi după ce a decis evacuarea acestora cu doar 10 minute înainte ca apele să ajungă în zona instituției de învățământ, scrie BBC.
Rajendra Dawadi, directorul Școlii Secundare Tribhuvan Trishuli din districtul Nuwakot, a povestit pentru BBC că a primit, în jurul orei locale 09:10, patru telefoane succesive prin care era avertizat că o inundație de proporții se apropie. Bilanțul dezastrului a ajuns între timp la cel puțin 794 de morți.
După ce a primit avertizările, Dawadi a decis imediat evacuarea. Elevilor li s-a cerut să se îndrepte spre zonele mai înalte, iar autobuzele care transportau copii au fost întoarse din drum pentru a-i îndepărta de zona periculoasă. „Dacă nu luam o decizie rapidă și mai treceau 10 minute, niciunul dintre noi, nici elevii și nici eu, nu am mai fi putut vorbi astăzi cu voi”, a declarat directorul.
Potrivit acestuia, avertismentele au venit din partea mai multor persoane, într-un interval foarte scurt, ceea ce l-a convins că pericolul era real și iminent.
Unul dintre părinți a ajuns chiar la școală și i-a spus că o viitură puternică se apropie și că venise să-și ia fiica. Pentru director, acest lucru a fost un semnal suplimentar că evacuarea nu mai putea fi amânată. „Părinții nu se grăbesc fără un motiv serios. Atunci am înțeles că nu trebuie să pierd nicio secundă și să-i evacuez pe copii”, a explicat el.
Dawadi spune că și-ar fi asumat chiar riscul de a întrerupe cursurile degeaba, dacă avertismentul s-ar fi dovedit fals. „Chiar dacă inundația nu ar fi venit, era vorba doar despre o singură zi de școală. Sunt mândru că am reușit să salvăm atât de multe vieți”, a afirmat directorul.
Școala, îngropată sub noroi și resturi
Inundațiile care au lovit Nepalul miercuri au provocat distrugeri masive. Cel puțin 2.426 de persoane sunt în continuare date dispărute, iar clădirea școlii din Nuwakot a fost acoperită de noroi și moloz.
Dawadi povestește că apele au crescut atât de repede încât o clădire destinată cazării elevilor, aflată la aproximativ 100 de metri de râu, a fost înghițită aproape instantaneu.
Printre elevii care au reușit să scape se numără Yunisha Amatya, în vârstă de 16 ani. Adolescenta spune că ea și colegii săi au ajuns în siguranță cu doar câteva secunde înainte ca viitura să lovească. „Eu și prietenii mei am supraviețuit cu doar 10 secunde înainte”, a povestit fata pentru BBC.
La început, elevii nu au realizat cât de gravă era situația. Yunisha spune că se afla la ore când profesorii au început să se mobilizeze. După câteva minute, cadrele didactice le-au spus copiilor să plece acasă din cauza inundației.
Unul dintre elevi a leșinat când a aflat ce se întâmplă, însă alții au subestimat inițial pericolul și au așteptat colegii aflați la ora de matematică.
Yunisha și prietenii ei au fugit spre deal, folosind o cale de evacuare aflată în spatele școlii.„Nu puteam să merg repede, iar prietenii mei m-au ajutat să urc. Am încercat să ajungem cât mai repede într-o zonă sigură. Am ieșit printr-o scară îngustă din spatele școlii. În foarte scurt timp, piața din fața ochilor mei a fost măturată de ape”, a relatat ea.
Adolescenta spune că oamenii se îmbulzeau pentru a ajunge în zonele mai înalte, iar cei care au ales alte trasee de evacuare ar fi fost luați de viitură.
Elevii au rămas izolați timp de două nopți
După evacuarea inițială, elevii și profesorii s-au deplasat câteva sute de metri spre o zonă mai înaltă, apoi au ajuns într-un sat din apropiere.
Drumurile au fost distruse sau blocate, iar transportul a fost grav afectat. Din acest motiv, o parte dintre cei evacuați au rămas izolați timp de două nopți, până când echipele de salvare au reușit să ajungă la ei.
Directorul și Yunisha, care locuiesc de cealaltă parte a râului față de școală, au fost în cele din urmă transportați cu elicopterul în localitatea lor.
În tot acest timp, părinții au încercat cu disperare să afle dacă fiii și fiicele lor sunt în viață. Mama Yunishei, Sabina Kumari Shrestha, a încercat în repetate rânduri să-și contacteze fiica și soțul, însă telefoanele acestora nu puteau fi apelate.
Tatăl fetei, Yubaraj Amatya, a pornit imediat spre școală după ce a aflat despre inundație. „Imediat ce am auzit vestea despre viitură, am încercat să-mi sun fiica, dar nu răspundea. Atunci m-am speriat”, a povestit el.
Bărbatul a ajuns în apropierea școlii și a văzut că zona Trishuli Bazar fusese devastată de ape. „Am crezut că fiica mea nu mai este. Eram îngrozit. Mi-am oprit scuterul, era apă peste tot, dar nu puteam să mă întorc fără ea”, a spus tatăl.
Timp de aproape o oră nu a știut nimic despre soarta fiicei sale. A continuat să o sune, până când, în cele din urmă, telefonul s-a conectat și Yunisha i-a răspuns. „În cele din urmă, fiica mea mi-a răspuns. Nu m-am mai putut abține și am început să plâng. Două rude care erau cu mine au plâns și ele și ne-am îmbrățișat”, a povestit bărbatul.
Yunisha și-a amintit și ea momentul în care a reușit să vorbească cu tatăl său. „După ce am ajuns în vârful dealului, m-a sunat tata. Plângea și eu nu am putut spune niciun cuvânt”, a spus adolescenta.
Familia ei a continuat să aștepte cu teamă revenirea fetei acasă. „Nici fiica mea cea mică nu putea dormi. Dar când am văzut-o după trei zile, vineri, am fost atât de fericită și de ușurată”, a spus mama Yunishei.
Viitorul elevilor, pus sub semnul întrebării
Pentru Yunisha, drama nu s-a încheiat odată cu salvarea. Adolescenta se gândește acum la viitorul său școlar, după ce instituția în care învăța a fost distrusă. „Acum sunt îngrijorată pentru studiile mele. Dacă va trebui să schimb școala, îmi voi pierde prietenii și îmi va fi greu să-mi fac alții. Sunt tristă când mă gândesc la viitorul meu școlar”, a spus ea.
Directorul Rajendra Dawadi consideră că un sistem de avertizare mai performant, cu sirene și alerte de evacuare, ar fi putut permite oamenilor să reacționeze și mai rapid.
El este însă convins că decizia de a evacua imediat școala a împiedicat producerea unei tragedii și mai mari. „Dacă aș fi decis să închid școala după ce se termina ora, poate că nu ar mai fi rămas nimic. Doar clopoțelul ar fi sunat la 9:30”, a spus directorul.
Cum sa nu salveze daca cu vreo 9-10 minute înainte se auzeau puternice bubuituri, trosneli și huiete înfricoșătoare în toată zona respectivă? Se vede pe video că, multi nu au estimat, nu au crezut că va fi catastrofa inclusiv americanii, erau cu gura căscată și telefoanele pe foto/video și când au văzut că vine potopul, au luat-o la fugă dar în caz de panica, corpul nu te ajuta sa te ferești și destui au pierit. Din mină, nu aveau cum să afle că vine catastrofa din cauza zgomotului puternic al extracției și săpăturilor in subsolul minei, dar au scăpat multi cu viața🙏🙏🙏! Păcat de toți cetățenii, de toate animalele, de toate păsările și tot ce înseamnă submarin, care au pierit cu zile in nămolul târât peste tot.