Ce-ați zice dacă în sosul siropos și bulevardier de promovare pe Antena 1, între buzatele din „Insula iubirii” cu ale căror imagini erotice a fost amestecat și Leo Messi, plus băieți macho cu mușchi lucrați pentru filmări și aventuri prin Asia, pac, apare și figura lui Nicușor Dan? Tocmai puteți vedea (cum s-a petrecut, vineri, 17 iulie) o discuție în tren, pe ruta Kiev-București, cu o reporteriță paralizată de emoție care îi pune întrebări de clasa a VII-a:
-„Vă e teamă de suspendare?”
Și președintele Nicușor Dan, în țăcănitul roților de tren, înainte de graniță sau după, să zică:
„Nu, cred că e un subiect total neserios. Asta e un semn că se vorbește despre… Adică faptul că o temă evident neserioasă, cum este suspendarea, care trebuie să fie o sancțiune serioasă pentru niște încălcări serioase ale Constituției, e luată de o parte a populației în serios este un semn al neîncrederii generale față de clasa politică. În felul ăsta o percep. Pentru mine, ca persoană, că se va întâmpla asta, nu e ceva ce iau în serios”.
S-a riscat să explice ca să înțeleagă poporul (adică „românii”, cum zic conițele) că președintele este tare, că poate și el să-și arate caracterul și mușchii gîndirii. El lămurește orice, popularizează, este natural și se poartă ca un vecin pe băncuța din fața blocului.
Impune ca un cetățean sau stîrnește rîsul și pe alocuri ostilitate? Uneori chiar mila! Este de rîs sau de plîns? Și iar dă-i cu imagini de promovare, cu „ispite” cu bot de rățușcă, în chiloți și călare și Messi (nefiind vorba despre Mondial, or fi avut dreptul de utilizare a imaginii?), lîngă o reclamă la „cea mai mare aventură televizată”, „Cel mai dur test al fidelității”, „Va fi irezistibil, va fi maxim!”.
Uau-uau! Și președintele este maxim. Ups! Parcă ar apărea în pantaloni scurți la marketul din colț de unde să-și cumpere iaurt, Orbit și lapte degresat.
Și, dintr-o dată, politica, param-pam-pam, trece la guvern și la Serviciile secrete:
„Aici este o chestiune la fel de grea ca formarea noului guvern, pentru că necesită o majoritate parlamentară. În timpul ăsta am avut de lucrat cu serviciile. Dacă vorbim de SIE, ei mă ajută să îmi iau deciziile pe zona externă. Dacă vorbim de SRI, sunt fel de fel de chestiuni, inclusiv care țin de nefuncționarea unor instituții, chiar de corupție, de zone de interese. Nu cred că a avea un șef civil e o chestiune așa de importantă. Ce văd important la servicii este, ca și în alte părți ale administrației, că e aceeași rutină în anumite zone, aceeași rutină și delăsare care nu sunt în acord cu lumea reală”.
Și iar reclama la „Insula iubirii”, cel mai grobian serial de reality-show din cîte s-au difuzat vreodată în România, împins degeaba de CNA în orele interzise copiilor, și bietul Nicușor Dan cu ochii întorși spre tavan și cu mîinile croind baletul lui de abstracțiuni ascultînd reporterița:
„-De ce vă întreb asta? Pentru că, dacă ne uităm puțin la fotografia României, vedem că șeful Statului Major are un dosar la DNA, șeful Protecției Civile are și el niște dosare, nu avem șef la SRI, pe partea civilă, iar la SIE am putea găsi și acolo”.
Președintele nostru călător spre București gîndește adînc și răspunde:
„E și un semn de democrație, nu? Sunt niște oameni importanți cărora niște instituții ale statului le contestă niște părți ale activității. Este un semn de sănătate”.
Oare președintele României să fie atît de aerian încît să nu-și dea seama că duce cu sine imaginea și greutatea unui simbol al țării sale? Că degeaba coboară la familiarismele lui Traian Băsescu (cu smuls un telefon sau cu lecții despre cum se bea un whisky?) și că de la ele nu i se mai ridică și nu se mai întoarce niciodată o credibilitate pe care deja a pierdut-o.
Nicușor Dan nu știe și n-a învățat cînd să vorbească și cînd să tacă, cu cine da și cu cine mai tîrziu, unde să facă o declarație de presă și cui și unde nu, cum să meargă drept și unde să se oprească, la ce întrebări să răspundă și la care să treacă peste, cum să salute șefi de state, unde și cînd să meargă la mese cu Sacha Draghici sau cu Pahonțu și ce-i constituțional și ce este pe lîngă. El nu se poate desprinde de comportamentul ong-istului cu trei ciraci pe lîngă și cu biroașul pierdut în cine știe ce instituție primitoare.
Lipsit de repere protocolare și de o înțelegere adîncă a poziției sale în stat, el se zbate între a-și arăta mușchii și a se purta ca un aprozarist de cartier promovat la șefia CPSV (Cimitire, Parcuri și Spații Verzi).
Prin instalarea aiuritului la Cotroceni, statul subteran s-a asigurat că niciodată nu vom primi un răspuns serios la întrebări ci doar flecăreli fără valoare. La întrebarea „Cum e vremea în București?” primești răspunsul „Păi, cum ai fi vrut să fie?” Nu e nevoie să primească aiuritul un bilețel după care să citească. Important e să nu i se dea nimic, nici hârtie scrisă, nici informație validă. E cumva cineva care așteaptă răspunsuri serioase de la Nicușor Dan? Eu unul nu. Eu nu deschid articolele în care băsescu spune ceva sau se spune ceva despre băsescu. Mă mir mult că alții le citesc.
Scuzaţi, azi sunt melancolic. Oare pe cine vor ei să păcălească cu firescul lor forţat ce aminteşte nişte scheme pavloviene? (Întrebarea nu este pentru autorul onest al acestui editorial, ci pentru „băieţii de la puterea de-acum”, care mai au puţin şi dau din oribilul, plictistorul, insuportabilul lor spectacol, de-a dreptu în HORROR !) = Darrell Scott – Born In ’55 = „Încă îmi amintesc / Când aveam opt ani / Ne-au chemat în cantină și ne-au spus că JFK a murit / Învățătoarea mea plângea
Mi-a părut atât de rău pentru ea
Asta a fost partea pe care am înțeles-o
Despre restul nu eram sigur
În acea noapte, la televizor
Am văzut cum a murit
M-am născut în ’55, doamnă
M-am născut în ’55 = https://www.youtube.com/watch?v=RUkUZUqjauU
Păi, popularitatea omului a scăzut drastic de la marile alegeri, deși nici atunci nu prea îl știa lumea din tara. Dacă aș fi în locul politicienilor, aș lua în serios suspendarea înainte de următoarele alegeri, măcar ca strategie de lansare. Nu văd să stea prea bine nici în sondaje.
Păi, prin cele spuse clar și răspicat, olimbricul „s-a scos” , așa că nu-i putem aduce personal nici o invinuire.
De toate gafele pe care le face în exterior vinovați sunt cei de la SIE, iar pentru trăsnăile și idioțeniile din țară vinovați sunt cei de la SRI.
El, săracul ( vorba vine, că averea-i pe concubină!) n-are nici o vină și o spun cu toată sinceritatea : vina-i a celor din servicii, dar și a celor care l-au votat și a noastră celor care-l suportăm de atâta timp , nu numai ca să ne facă de râs peste tot, mergând alături nu numai de covor, ci și de popor, dar și să ne facă să ne luăm Lumea-n cap și plecăm din țara asta prost făcută, în care unii ca el o să ne….ducă de râpă ! ! 😉
P.S. Deși este legiferat că foștii turnători nu pot accede în funcții publice , sunt pline organismele de ei până sus la vârf , câțiva trecuți pe bune în veșnicie, alții ca Băsescu și actualul care ne trimit pe noi în bejenie !
Halal !
Spania – Argentina 1 – 0 !
Oricare dintre ele ar fi câștigat titlul mondial era îndreptățită, dar după cum s-a disputat finala, Spania este câștigătoare indiscutabilă și merită toate felicitările.
Ca și Trump, care a ținut nu doar să participe la meci , dar și să premieze jucătorii spanioli după ce criticase dur Spania, și s-a expus huiduielilor întregului stadion.
Cele două echipe au arătat că se poate câștiga, chiar un loc 1 și un loc doi doar cu doi jucători de culoare, dintre care nici unul n-a strălucit, ba unul chiar și-a dat la propriu cu stându-n dreptul, ratând o ocazie uriașă pentru Spania deși era singur cu portarul. Asta raportat la loturile Franței și Angliei din finala mică unde erau doar vreo patru jucători europeni, restul de culoare, dar s-a dovedit că n-a prea folosit la victoria finală pentru nici una dintre ele, deși păreau, poate si din aceste motive, favorite. Deci se poate !
P.S. Cred că dacă Bibi nu susținea atât de mult Argentina probabil altul era rezyultatul finalei. 😉