Nicușor Dan pare să fi descoperit o nouă regulă pentru funcționarea statului român: democrația poate merge înainte numai dacă nu deranjează creditorii României.
Este o idee extrem de gravă.
România are obligații financiare și trebuie să le respecte. Dar de aici până la condiționarea deciziilor politice, a reformelor și a funcționării instituțiilor de reacția creditorilor este o distanță pe care un președinte al României nu ar trebui să o parcurgă cu atâta ușurință.
Cine i-a dat lui Nicușor Dan un asemenea mandat?
Cine a stabilit că interesele creditorilor trebuie să devină criteriul după care România își organizează viața democratică?
Și, mai ales, de ce pare să existe această teamă că o reformă adevărată ar putea deranja interesele construite în jurul unor datorii acumulate de-a lungul anilor, datorii contractate în numele societății și, într-un fel sau altul, cu acceptul ei politic?
Aici se află adevărata problemă.
Împrumuturile nu au apărut din senin. Ele au fost contractate de guverne succesive, în timp ce reformele structurale au fost amânate, administrația s-a umflat, privilegiile s-au conservat, iar grupurile conectate la banul public au continuat să prospere.
Acum ni se spune că trebuie să fim foarte atenți să nu deranjăm creditorii.
Dar cine este protejat, în realitate?
Cetățeanul care plătește taxele sau sistemul care consumă banii?
Statul român sau rețelele de interese care s-au obișnuit cu statul român?
Dacă orice reformă serioasă este abandonată pentru că ar putea provoca nemulțumirea creditorilor, atunci împrumuturile nu mai sunt doar o problemă financiară. Ele devin instrumentul prin care un sistem nereformat își cumpără supraviețuirea.
Aceasta este perversiunea situației: România se împrumută pentru a acoperi consecințele unui sistem pe care refuză să-l reformeze, iar apoi invocă tocmai existența datoriilor pentru a justifica menținerea lui.
Un cerc perfect. Și extrem de convenabil pentru cei care au interese în interiorul lui.
Nu creditorii României trebuie să decidă dacă administrația trebuie reformată. Nu creditorii trebuie să stabilească cine poate beneficia de banul public. Nu creditorii trebuie să decidă dacă privilegiile trebuie eliminate și nici dacă instituțiile statului trebuie curățate de mecanismele care le fac ineficiente.
Acestea sunt decizii politice românești, care trebuie luate prin instituțiile constituționale ale statului.
Creditorii au dreptul să-și protejeze banii. România are obligația să-și respecte contractele. Dar între disciplina financiară și tutela politică există o diferență fundamentală.
Iar când un președinte prezintă reacția creditorilor drept limita reală a deciziei politice, avem dreptul să întrebăm dacă mai vorbim despre reformă sau despre protejarea unui sistem care nu trebuie deranjat.
Poate că adevărata teamă este alta: ca o reformă serioasă să oblige România să se uite înapoi și să întrebe unde s-au dus banii, cine a decis împrumuturile, cine a beneficiat de ele și de ce nota de plată trebuie suportată acum de întreaga societate.
Aici este adevăratul pericol pentru statul român: nu datoria în sine, ci transformarea ei într-un argument pentru amânarea reformei și protejarea arhitecturii de interese care a făcut-o necesară.
România trebuie să-și respecte creditorii, dar nu să le transfere autoritatea politică.
Un stat suveran își plătește datoriile. Își reformează instituțiile. Își apără interesul public.
Nu cere voie pentru asta.
Mesajul parțial e corect, adică, creditorii l-au plantat în funcția supremă a statului român la alegeri și e obligat să execute ce i se cere! Partea cu alegerile și democrația, e adăugată de el în comunicare! Intrați, întrebați pe AI și o să vă convingeți că, creditorii nu au interesul decât să se execute ordinul dat, nu contează ce guvern este in conducerea țării, indiferent de tara! Se simte terorizat de alegeri, de pierderea scaunului fundamental al României în care a fost plantat și că se va alege praful și pulberea de el! De asta folosește orice cuvinte inclusiv minciuni sfruntate sa manipuleze totul în jur mai ales pe cetățenii din Romania! Nu intrați pe fenta aruncata, sunt minciuni permanent de la acest individ.
Subnormalul nicussor dan se îmbată cu apă rece. În momentul în care nu va mai fi nevoie de România pentru a sprijini Ukraina, ratingul României va cădea brusc în cea mai adâncă groapă. Nu va scădea ci va cădea. Istoria a demonstrat că atunci când SUA nu mai au ce face cu o țară o aruncă la gunoi ca pe o măsea stricată. Agențiile de rating fac parte din arsenalul cu care SUA controlează această lume, alături de dolar, petrol și bursă.