Norman Manea @90

(Un articol al ambasadorului Ion Jinga, șeful Reprezentanței permanente a României pe lângă Consiliul Europei, Umbrela Strategică)

Când am împlinit 45 de ani, fiica mea, Daria, mi-a oferit drept cadou de aniversare la Bruxelles, la doar câteva zile după apariția traducerii în limba franceză, cartea “Întoarcerea huliganului”. Așa l-am descoperit pe Norman Manea și i-am devenit prieten fără ca el să știe.

Norman Manea a trăit ororile nazismului și comunismului, a supraviețuit Holocaustului și lagărului de concentrare în care a fost deportat pe când era doar un copil, și a cunoscut dramatica experiență a exilului. De altfel, tema exilului reprezintă un “fir roșu” în scrierile sale, o obsesie care îl face să se considere exilat indiferent de locul unde trăiește. Poate tocmai de aceea cărțile lui adună între pagini sensibilitatea și fragilitatea sufletească care i-au marcat copilăria, dar și multă speranță. Prin felul de a scrie și de a fi, Norman Manea intruchipează umanul profund cu care ne naștem, dar pe care, odată cu trecerea anilor, unii se întâmplă să îl uite în sertarul cu amintiri, prinși fiind de vâltoarea unei lumi prea ocupate cu servituțile realității adesea marcate de ipocrizie și mercantilism.

Într-un interviu acordat anul trecut (culturaladuba.ro, 25 august 2025), Norman Manea mărturisea: “Trăiesc acum într-o țară care amestecă tot universul dar, pentru mine, România a fost și este o prezență statornică, așa cum se află în actele mele și în cărțile mele.”

Conexiunea afectivă cu locurile de obârşie reprezintă o trasatură comună la cei mai mulți români pe care i-am întâlnit în străinătate. Trăind, prin natura profesiei, mulți ani departe de Țară, am avut adesea revelaţia legăturii indestructibile cu pământul natal. Îmi amintesc că, în septembrie 1994, pe când eram la New York unde participam la Sesiunea Adunării Generale a ONU, într-una din zile am urcat pe terasa acoperișului The Twins – Turnurile Gemene. În faţă erau estuarul râului Hudson, Statuia Libertăţii şi întinderea oceanului, vedeam elicoptere zburând pe la jumătatea înălţimii clădirii și te puteai simţi stăpânul lumii.

Eu, însă, mă gândeam că dincolo de Atlantic este Europa, că în Europa este România – și simţeam cum începe să mi se încălzească inima, iar când îmi spuneam că undeva în România este orașul meu, Câmpulung, inima stătea să îmi sară din piept. Atunci am realizat că depărtarea te face să fii incredibil de aproape de casă. La Norman Manea, acest sentiment capătă dimesiunea și profunzimea creației literare cu valoare universală. Căutarea permanentă a rădăcinilor – pierdute, regăsite și mereu interogate pentru a reverifica legătura cu ele – face din scriitorul Norman Manea un ambasador al eternului uman și al României eterne, deopotrivă.

Am avut șansa să îl întâlnesc personal în 2011 și 2012 la Londra, unde fusese invitat de către Societatea Regală de Literatură. Ne-am revăzut la New York, iar chimia personală constatată de la început – marcată de admirația mea pentru om și scriitor – s-a convertit într-o prietenie discretă și profundă, în care contează nu frecvența contactelor, ci bucuria revederii. Împreună cu soția mea Dana, am avut privilegiul de a fi alături de Norman și Cella Manea la evenimente literare, ori în casa unor prieteni comuni româno-americani. Ne-au invitat apoi în micul lor apartament din West Side, nu departe de Central Park, în Manhattan, New York, dar și la cocheta resedință alocată scriitorului în campusul universitar al Bard College, unde Norman a predat până în urmă cu câțiva ani și unde este Profesor Emeritus pe viață.

Despre Cella Manea – ea însăși cu o carieră remarcabilă în domeniul conservării și restaurării de carte în România și, ulterior, în Statele Unite – Norman spune că “a fost și a rămas un dar al destinului” pentru el. Cella a editat și compilat lucrări legate de viața și scrierile soțului său, inclusiv cronologia biografică din volumul “Obsesia incertitudinii: In Honorem Norman Manea”, o lucrare publicată la aniversarea de 75 de ani a celui mai tradus scriitor român, la care au contribuit 50 de personalități ale lumii culturale contemporane mondiale.

Ideile din paginile lui Norman Manea exprimă, cred, și “obsesia incertitudinii” generațiilor al caror destin s-a intersectat cu două ideologii antagonice – comunism și capitalism, două regimuri politice diametral opuse – dictatură și democrație, și două lumi separate timp de patru decenii de ironia istoriei – Europa de dincolo Cortina de Fier și Occidentul. Aceste generații înțeleg, poate, cel mai bine valoarea libertății câștigate, nu garantate prin naștere, o libertate ce se cere, de aceea, apărată și îngrijită în fiecare zi. Iar ideile sunt vectori pereni ai acestei libertăți pentru că, așa cum spunea președintele american John F. Kennedy: “Un om poate muri, națiunile se pot ridica și pot cădea, dar o idee trăiește veșnic. Ideile sunt fără moarte.”

Norman Manea este astăzi unul dintre cei mai importanți scriitori contemporani. În ultimii 20 de ani a fost propus, în mod repetat, de către personalități literare și academice din Franța, Italia, România, Suedia și Statele Unite, pe lista candidaților la Premiul Nobel pentru Literatură. Criticii l-au comparat cu Franz Kafka și James Joyce, iar cele mai recente surse biografice oficiale indică faptul că opera sa a fost tradusă în peste 30 de limbi, diseminând în lume mesajul umanist al unui scriitor român respectat deopotrivă pentru valoarea scrierilor sale și penttru înalta sa constiință morală.

Este membru al Royal Society of Literature din Marea Britanie si al Berlin Academy of Art. Alături de multe distincții și recunoașteri internaționale, a primit cea mai înaltă decorație românească – “Ordinul Național Steaua României” în Grad de Mare Ofițer – “în semn de înaltă apreciere pentru promovarea activă a culturii și valorilor românești, pentru înalta ținută morală de care a dat dovadă de-a lungul carierei”.

Norman Manea a trăit experiențe fundamentale ale ultimului secol – de la trauma deportării, tragedia Holocaustului, două dictaturi și exil, până la atingerea culmilor succesului profesional și recunoașterea drept reper moral – toate acestea într-o singură viață de om. Lui Eleanor Roosevelt i se atribuie aforismul: “Ieri este istorie, mâine este un mister, dar astăzi este un dar” – un îndemn să apreciem prezentul și oamenii a căror amprentă valorică transcende granițele și timpul, și cu care avem șansa de a fi contemporani. La 19 iulie 2026, Norman Manea implinește 90 de ani. Onorându-l, onorăm universalitatea operei sale și a literaturii române. La Mulți Ani, Norman Manea!

(Notă: Opiniile exprimate în acest articol nu angajează poziția oficială a autorului)