O diversiune

Înainte de alegerile prezidențiale din 2000, un binevoitor i-a sugerat marelui român și muzician, Gheorghe Zamfir să candideze. Un artist, un intelectual cunoscut în toată lumea, ar fi putut, după modelul Havel, să scoată funcția prezidențială din marasmul tranziției. Zamfir nu a zis nu și sistemul, setat să reacționeze la potențialele „pericole”, a reacționat rapid. În câteva luni, Gheorghe, om cu frica lui Dumnezeu, era pictat și trâmbițat de trompetele sistemului ca sectant și homosexual. A renunțat înainte de a începe, căci fără o diversiune, expunerea la sistem putea fi letală. Nu cred că Zamfir ar fi putut deveni președinte în fața lui Iliescu, dar sistemul nu putea risca.  

Dacă faci bani și avere fără a fi întrebat de primul milion, pentru că știi toate operațiile matematice de bază, adunarea evident, dar și împărțirea, ai liniște. Ești util pentru că contribui și tu la lichiditatea banilor negri, atât de necesari pentru campanii electorale, „cauțiuni” și alte alea. Dar dacă iți place și fotbalul și te bați cu mâna pe tașca plină cu bani, precum ursul care a câștigat la loto, vrând să cumperi vreo echipă cu mulți suporteri, te expui instantaneu.

În limbajul colocvial de peluză, „a ieși la flegme” este o sinucidere de care afli când este prea târziu. Afacerile ți se iau la puricat, părerile sportive sunt interpretate politic, iar derapajele de orice fel te pun rapid pe tobogan. Nu dau exemple, pentru că niciunul din patronii din fotbal ajunși la pușcărie nu merită să îi pomenim numele, dar reactivitatea sistemului trebuie totuși evidențiată. Lumea a râs ca de o glumă bună când Ghiță, din exilul autoimpus, pe sistemul infracțional cunoscut în care „dai în gât” ca să ți se reducă pedeapsa și să fii reabilitat, a vândut o informație pe care probabil o ținuse în frigider. În ofsaid de câteva luni, pentru că Georgescu „se autodenunțase” deja din septembrie, anul trecut, a povestit la televiziunea care încă îl recunoaște de patron că fostul candidat la prezidențiale, câștigător al turului 1 în 2024, ar fi venit la el, la Belgrad, cu trei ani înainte, ca să-i ceară bani pentru campania electorală.

Fumigene marca Ghiță, care îi ascund interesele si care nu îl dezmint. Georgescu, naiv și comic pentru unii, „șahist” de geniu pentru alții, face o diversiune și mărturisește că a fost acolo, unde alături de Ghiță, mai erau și alți tovarăși și prieteni, și a cerut bani ca să fie refuzat. Sistemul, știindu-l fără suport financiar, fără banii atât de importanți în campanii electorale, l-ar fi scos de pe lista potențialilor candidați „periculoși” și l-ar fi lăsat în pace. Greu de crezut? Unii analiști spun că și Trump ar fi diversionist și i-ar fi invitat pe aliații din NATO să participe alături de el în operațiunea iraniană, ca să fie refuzat și să aibă un motiv serios pentru a scoate SUA din alianța militară Nord-Atlantică. 

Bolojan vrea să retragă PNL de la guvernare. Toată lumea se miră. Oare de ce să părăsească „câinele”, obișnuit cu măcelăria, osul de ros și cărnița macră? Răspunsul este simplu, o diversiune. Pentru că este mai bine să pleci tu, cu dramatism și aplauze regizate, decât să fii demis. Pentru că este mai bine să fii regretat pentru ce nu ai făcut, dar ai fi putut face, decât înjurat pentru dezastrul în care ai adus țara. Vor fi destule bocitoare politice care îl vor căina la comandă și vor spune că el, săracu’ a vrut, dar i s-au pus bețe în roate, că a renunțat pentru că nu a avut cu cine. Pentru că o demitere ar fi sfârșitul carierei lui politice și chiar pierderea titlului nobiliar de grof de Nagyvárad, pe când o retragere elegantă i-ar asigura cel puțin un post călduț de ambasador, vreo curte de conturi sau, de ce nu, chiar SRI. Pentru că rezultatele guvernării lui sunt dezastruoase. La jumătatea lunii martie încă nu avem buget. În ultimii douăzeci de ani, doar pandemia în 2019 și 2021 a întârziat bugetul până în martie. Disponibilizările sunt la ordine zilei, și nu este vorba doar de reforma bolojaniana din sectorul public și ministere. De la Dacia, Azomureș, Aumovio, Liberty Galați, și multe alte firme răspândite în toată țara, din industria auto, industria grea, chimică și chiar servicii suport și IT, vreo 20-30.000 de viitori șomeri după cum se estimează, se vor adăuga celor 12.000 deja concediați. O situație tragică, care va afecta direct șomajul și deficitul bugetar. Peste toate se adaugă criza carburanților amplificată de imobilismul guvernului. Crește prețul la motorină și benzină și încă nu scade consumul, foarte bine, guvernul nu face nimic și încasează mai mult TVA. Șeful OMV, Alfred Stern, are chiar „propuneri pragmatice” despre cum ar trebui să se comporte consumatorii.  „Dacă există o penurie, atunci trebuie să economisim combustibil. Conduceți mai puțin, conduceți mai încet – nu există nicio modalitate de a evita acest lucru”. Să le spună și Bolojan agricultorilor români care se pregătesc de campania de primăvara, să are mai încet sau mai puțin. O diversiune cât un război unde bogații devin mai bogați și săracii, mai săraci.