O făclie de Paști

A apărut ca o flacără în întuneric. O lumină la capătul tunelului în care orbecăiam de ceva vreme, resemnați și fără speranță. Ferm și sigur pe el, a provocat de la început corbii războiului cu o pledoarie fără echivoc pentru pace. A trezit oamenii speriați de război ca de Covid, cu înarmarea în locul vaccinului, cu discursul urii în loc de cuvântul diplomației. A speriat stăpânii coloniei, care se grăbeau să vândă arme ca pe o soluție a prosperității și păcii. A dat fiori șacalilor și hienelor, “elita” necrofagă autohtonă. Trădarea, furtul, distrugerea țării, urmau să fie anchetate dacă România ieșea din tunel. Bogățiile țării urmau să revină poporului. Intolerabil pentru prădători și stăpânii lor, flacăra trebuia stinsă, iar purtătorul ei distrus.

De peste un an, gardienii sistemului îl terfelesc pe stil nou, pișându-se pe tot ceea ce ar trebui să însemne într-un stat de drept justiția, democrația, drepturile omului și respectul pentru ființa umană. La început au pus câinii să latre și să-l împroaște cu noroi. Un nebun, un lunatic, un ciudat. L-au batjocorit așa cum erau învățați, pe bani, pe contracte cu statul și unii, mai năcădăi, doar pentru o pretinsă vizibilitate pe canalele rău mirositoare. L-au asociat cu mercenarii, l-au făcut trădător putinist și i-au făcut dosar penal pentru propagandă  legionară și promovarea criminalilor de război. Și pentru că nu a fost de ajuns, l-au acuzat și de tentativă de lovitură de stat pentru că a câștigat primul tur al alegerilor. L-au umilit și, de peste un an de zile, îl țin ca pe un câine în lanțul controlului judiciar. Dar oamenii vin săptămână de săptămână să-l vadă, să-i transmită dragostea și susținerea lor.

Flacăra aprinsă la alegerile anulate s-a transformat însă, încetul cu încetul, într-o luminiță de candelă. Tortura psihologică prin târârea prin tribunale, interdicțiile aberante ale controlului judiciar, bullyingul sistematic de tip neomarxist de pe rețelele sociale cu trolli cu gura plină de flegme, lasă urme, oricât de puternic ai fi cineva. Azi, când vorbește, purtătorul de făclie își cumpănește cu grijă cuvintele, folosește metafora și parabola mai mult decât ar fi necesar. Și greșește pentru că nu spune clar care sunt soluțiile, nu arată ferm calea, deși știe drumul și poate fi o călăuză pentru oameni. Greșește că nu taie în carne vie, pentru că „metastaza” nu o poți vindeca doar cu rugăciune și post. Spune, izolându-se într-un turn metafizic,  că nu are nevoie de partide, ci doar de popor, dar poporul pe care îl invocă aproape mistic îi cuprinde pe toți. Pe țăranii fără multă școală, care citesc văzduhul și se închină la cer, deopotrivă cu parlamentarii rătăciți între dragostea de neam și dragostea de bani. Pe bătrânii rămași singuri în țară, care se roagă să li se întoarcă copiii din bejanie ca să meargă în locul lor la coasă pe coasta devenită pârloagă.

Pe românii răspândiți prin lume, care visează noapte de noapte în românește slujba de Crăciun și bucuria Reînvierii de Paște la biserica în care au fost botezați. Îi cuprinde pe toți, pe cei mulți cu grija zilei de mâine, pe copiii îndatorați pentru generații de inconștienta unor „conducători” ticăloși, pe doctorul care ezită să plece și el pe alte meleaguri, pe intelectualul care își vinde sufletul pe nimic, absolut pe toți. Candela la care cei care încă mai cred se roagă este plăpândă. Nu se roagă să vină americanii, nici să crape Uniunea Europeană sau să piardă Macron alegerile, se roagă să le vină mintea la cap românilor. Puterea este la noi, soluția este simplă. Este suficient ca parlamentarii unui partid de centru-stânga, căruia protecția socială nu îi este străină, să vadă poporul în genunchi, să se trezească și să părăsească coaliția contra naturii. Sau parlamentarii liberali care nu vor să-și vadă partidul îngropat de un măcelar închipuit. Soluția este simplă, alegeri anticipate, alianțe noi negociate în interesul țării și al oamenilor ei. Un președinte supus judecății poporului printr-un referendum de care nu are cum să scape. Minciună și fals în declarații despre studii, finanțări tenebroase în campanie, acorduri semnate în defavoarea României, toate îl vor izbi odată și odată în față. 

Omul cu flacăra nu mai este așa de important, lumina a aprins deja candela in casele oamenilor.