Rolul cercetării arheologice în recuperarea istoriei urbane Descoperirea acestui artefact excepțional subliniază importanța fundamentală a cercetărilor arheologice preventive desfășurate în mediul urban. Intervenția arheologilor pe situl fostei tipografii „Altip” a scos la lumină nu doar un obiect de iluminat, ci un fragment viu din viața cotidiană a anticului Apulum. Fără aceste investigații riguroase, conexiunea subtilă dintre rigoarea militară a Legiunii a XIII-a Gemina și viața domestică a civililor de acum aproape două milenii ar fi rămas îngropată sub straturile orașului modern. Cercetarea arheologică devine astfel singurul instrument capabil să transforme un șantier de construcție într-o pagină de istorie recuperată.
Exponatul lunii iunie la Muzeul Național al Unirii (MNU) din Alba Iulia este un impresionant opaiț roman decorat cu acvila imperială, prezentat în premieră ieri, miercuri, 3 iunie, după o minuțioasă restaurare în laboratorul instituției. Artefactul a fost introdus publicului către Anca Timofan, arheolog în cadrul muzeului, și poate fi admirat de vizitatori pe toate aceste luni.
Obiectul a fost descoperit în anul 2023 (în urma unor cercetări începute în 2022) pe strada Dimitrie Cantemir (situl Apulum, „Altip”), unde punctul sa desfășurat o amplă cercetare arheologică preventivă pe locul unde a funcționat tipografia anterioară „Altip” și în prezent a fost construit un hotel. Descoperirile realizate în acest punct sunt remarcabile, aducând noi informații privind viața în orașul antic în secolele II-III d.Hr ., de la așezarea civilă a legiunii a XIII-a Gemina (canabae), la municipium Septimium Apulense , programul cu domnia împăratului Septimius Severus (193-211 d.H).
Opaițul are o lungime de aproape 20 cm și provine dintr-o casă romană din așezarea civilă, fiind date după mijlocul secolului al II-lea d.Hr . Corespunzător acest faze urbanistice au fost descoperite fundații unor locuințe alungite, denumite „case în bandă” sau „ Streifenhaus ”, a arhitectură planimetrie și arhitectură sunt specifice tipului de case din așezările civile ale castrelor. Realizat din lut în tipar bivalv, opaițul are culoarea cărămiziu-portocalie și o pastă fină, uniformă, fiind produs într-un atelier local. Este un opaiț cu un singur arzător și cu o morfologie care îl plasează în familia lămpilor de firmă ( Firmalampen ), de tipul Loeschcke X, cel mai răspândit la Apulum și pe teritoriul Daciei romane.
Discul rotund al opaițului prezintă principalul element decorativ: o acvilă (aquila) redată frontal, cu aripile larg desfăcute. Capul păsării apare în profil spre stânga, ținând în cioc o cunună (corona), simbol clasic al victoriei și al decorațiilor militare. Aceasta este așezată pe un fulmen (fulgerul lui Iupiter), element care putea sugera, în același timp, bara transversală a stindardului militar pe care era fixată acvila legiunii. În plan religios și politic, vulturul era pasărea sacră a lui Iupiter, divinitatea supremă a panteonului roman și garantul ordinii cosmice și statale. Descoperirea acestui motiv în așezarea civilă reflectă conexiunea dintre comunitatea civilă și viața militară.
Baza opaițului este inelară, plată și delimitată de o canelură circulară profilată. În centru se află o reprezentare stilizată a unei ciorchine de strugure, care constituie o ștampilă anepigrafică, funcționând ca marca figurată de olar sau de atelier.
Asocierea acestor reprezentări pe același obiect creează un contrast interesant: partea vizibilă a opaițului, discul, este dominată de simbolurile autorității imperiale și ale puterilor militare romane, în timp ce baza, ascunsă privilegii, poartă reprezentarea unei ciorchine de structură, motiv legat de cultul bahic, de viață domestică și de evadare din rigurozitate zilnică.
Vă invităm, așadar, să pășiți pragul Muzeului Național al Unirii din Alba Iulia pentru a admira aproape această piesă remarcabilă și pentru a descoperi poveștile ascunse în lutul ars de acum aproape două milenii și multe altele.
Sursa: Postarea publicată a Muzeului Național al Unirii Alba Iulia.
