Parteneriat strategic cu picioare de lut

Analiză de Octavian Știreanu 

Decizia americanilor de a-și retrage o parte dintre trupele amplasate în România este o lovitură mai degrabă politică decât militară. 

Din punct de vedere militar nu e nici un pericol. O spune toată lumea. A spus-o însuși Trump, din ușa avionului, la scurt timp după anunțarea deciziei. „Nu este foarte important, nu e mare lucru (no big deal)”. Comandamentul Statelor Unite pentru Europa și Africa a explicat că „această ajustare a prezenței de forțe (în România -n.n.) nu va schimba mediul de securitate din Europa”. Aliații europeni au și sărit să potolească spiritele.Vor acoperi ei cu grăbire gaura lăsată de americani. Macron e în prima linie, gata să ne vândă niște echipamente „în compensație”.

Regimul de la București a primit lovitura direct în plex. Este de neconceput ca taman partenerul nostru strategic să ne facă o astfel de figură!, murmură pe la colțuri propaganda regimului. Germania și Polonia n-au fost atinse de o decizie similară. 

De ce tocmai noi și alții nu? 

De SUA ne despart un ocean și valorile

Se caută fel de fel de răspunsuri. A apărut coincidența desemnării Oanei Gheorghiu pentru funcția de viceprim ministru, personaj care în februarie scria despre „doi golani ajunși la Casa Albă”, acolo unde „un caracter mizerabil a ajuns să conducă o țară, care a fost cândva mare”. Unii s-au grăbit să pună retragerea soldaților pe seama aducerii acestui personaj într-o funcție înaltă. Antena 3 și, apoi, Grindeanu, au și cerut vehement retragerea propunerii. Degeaba. „Noi suntem suverani, decidem ce vrem”… În context, au fost evocate și alte nume cu funcții de conducere în stat, care au excelat în înjurături  la adresa noii administrației americane, cum sunt ministra de Externe ori purtătoarea de cuvânt a Guvernului.

Oricât de importante ar fi doamnele respective pentru politica mondială, e greu de acceptat, totuși, ca strategia militară a Americii să depindă de ce gândesc Oana, Țoiu și Dogioiu. 

Cauzele relațiilor reci  cu SUA sunt mult mai profunde. Sunt cauze structurale, care țin de valorile pe care SUA le apără și pe care le pretinde în mod firesc și celor care doresc să-i fie parteneri. Fără a avea valori comune și  fără principii recunoscute în comun,  parteneriatul strategic cu SUA are picioare de lut.

Valorile comune sunt cele care întemeiază relațiile între oameni, între instituții, între state. Este vorba despre valori care se regăsesc în fapte, nu în declarații de formă, în acțiuni politice, nu în comunicate sterile de presă. 

Din acest punct de vedere, ruptura dintre SUA și România este vizibilă. Valorile promovate de regimul userist de la București, aflat într-o vasalitate completă față de birocrația bruxeleză, sunt total diferite de așteptările SUA. 

Câteva exemple. 

Poziționarea față de Ucraina

Regimul de la București este de orientare militaristă, în timp ce liderii Americii se zbat să aducă pacea. În țară, cei care, asemenea lui Trump,  susțin pacea sunt catalogați automat putiniști. România execută fără crâcnire ordinele Bruxelles-ului. Cel mai recent este să se împrumute cu încă 16 miliarde euro pentru înarmare. Ce dacă deficitul se umflă, îl scădem impozitând la dublu pensionarii…

Regimul USR-ist de la București face cu ochiul, 

Orientarea diferită a României (suverane, nu-i așa?) față de cea a SUA în privința războiului din Ucraina face ca modelul aplicat „putiniștilor” din țară să capete  extensie și în exterior. Așa se ajunge la postările injurioase ale celor care se trag de brăcinar cu „doi golani ajunși la Casa Albă”. 

În martie a.c, Directorul Serviciului Național de Informații (DNI) din SUA, Tulsi Gabbard, a dat ca exemplu negativ alegerile din România, într-un interviu pentru ”Fox News Sunday”. Gabbard consideră că  anularea alegerilor „arată o divergență uriașă între valorile consacrate în Constituția noastră și cele ale multora dintre aceste țări europene, care vin de partea lui Zelensky, spunând că îl vor sprijini pentru continuarea războiului”. Demascând manipularea, Gabbard arată că „multe țări europene și Zelensky însuși” „pretind că luptă pentru cauza libertății și a democrației, dar când ne uităm la ceea ce se întîmplă în realitate în aceste țări vedem că este exact opusul”. 

„Cei care critică eforturile (de pace ale) lui Trump arată că nu sunt dedicați păcii și, în cazul multora dintre aceste țări europene, că nu sunt dedicați cauzei și valorilor libertății, chiar dacă vorbesc despre acestea”, a mai spus directoarea Serviciului Național de Informații al SUA. România useristă înghite în sec, dar nu se sinchisește. „ America e mai departe și nu bagă de seamă”. Poate că înadins le-a și numit pe cele trei doamne cu opinii anti-americane, Bana, Rona și cu Leia, în funcții publice atât de importante.  

Manipularea „toți suntem suveraniști”

O altă valoare fundamentală care ne diferențiază de America este aceea a suveranității naționale. Ei au MAGA. Noi avem o coaliție de guvernare care funcționează ca o filială de tip cominternist a Partidului Bruxelist Leynenist. Este partidul funcționărimii bruxeleze nealeasă de nimeni, dar care vrea să-i conducă pe toți.

Discursul rostit de Donald Trump în septembrie 2019, spre sfârșitul primului său mandat,  la Adunarea Gerenerală a ONU este zdrobitor pentru orientarea politică României: „Dacă vrei libertate, fii mândru de ţara ta! Dacă vrei democraţie, păstrează-ți suveranitatea! Dacă vrei pace, iubeşte-ţi naţiunea!” – spunea Trump în fața șefilor de stat reuniți în amfitearul ONU. 

În România useristă de azi, asemenea cuvinte sunt considerate blasfemie, putinism, atentat la suveranitatea țării, trădare națională… ”Viitorul nu aparţine globaliştilor, mai prevestea atunci liderul lumii libere. Viitorul aparţine patrioţilor.Viitorul aparţine naţiunilor suverane şi independente, care-şi protejează cetăţenii şi îşi respectă vecinii și onorează diferențele care fac fiecare țară specială și unică”, afirma atunci președintele SUA. 

În România, propaganda expediază tema suveranității în câteva cuvinte, susținând „ce mare lucru, toți suntem suveraniști, că scrie în Constituție”. O fi scriind în Constituție, la art.1, că România este stat suveran, dar acest lucru nu ne face automat suveraniști. Nu devii suveranist doar pentru că scrie în Constituție. 

Suveraniști sunt cei care luptă tocmai pentru respectarea acestei prevederi constituționale, care apără ce scrie acolo, care apără  suveranitatea efectivă a țării prin politici, programe și acțiuni adecvate. Asta-i diferențiază pe suveraniști de toți ceilalți care trăiesc într-un stat suveran pe hîrtie, dar vasal birocrației bruxeleze în realitate.

„Nu ai valori comune dacă anulezi alegeri!”

Un al treilea exemplu îl reprezintă prăpastia care există între regimul de la București și administrația SUA privind explicația pentru anularea alegerilor prezidențiale din noiembrie anul trecut.

Delirul paranoid al unor televiziuni nu poate estompa adevărul despre anularea alegerilor. Oricât s-ar strădui agenții de influență ai regimului să mute mortul pe Academiei, purceaua e moartă  în cotețul lor. Unii de la unitatea de dezinformare A3 se scoală și se culcă repetând într-una „rușii, rușii, rușii”. Servilismul transformat în halucinație le joacă feste, împingându-i spre cabinetele de psihiatrie. Unde pot afla sub tratament că, dacă spui de o mie de ori aceeași minciună, nu înseamnă că  la sfârșit obții un adevăr.

Propaganda maladivă pe tema „amestecului rușilor”, muntele de maculatură contrafăcută despre legionari, întâlniri conspirative, fasciști, lovituri de stat, ordine constituțională și alte asemenea subiecte trase de păr ca să-i mascheze pe adevărații resonsabili nu pot răsturna – deocamdată – concluziile pe care le au instituțiile americane despre anularea alegerilor prezidențiale din România. 

Vicepreședintele SUA, JD Vance declara la Conferința de securitate de la Munchen că „situația (democrației în Europa) a devenit atât de gravă încât, în decembrie anul acesta, România a anulat rezultatele alegerilor prezidențiale pe baza unor suspiciuni șubrede ale unui serviciu de informații și a presiunii enorme din partea vecinilor săi continentali”.

La Conferinţa Acţiunii Politice a Conservatorilor (CPAC), în februarie a.c., JD Vance a revenit asupra subiectului, arătând că „prietenia este bazată pe valori comune. Nu ai valori comune dacă anulezi alegeri pentru că nu-ţi place rezultatul, iar asta s-a întâmplat în România, nu ai valori comune dacă ţi-e atât de teamă de propriul popor încât îl reduci la tăcere”, spunea destul de clar vicepreședintele JD Vance.

Țara  lui We the People nu uită și nu iartă

„Gândul” publica în 19 august informația că Tulsi Gabbard, directoarea Serviciului Național de Informații din SUA, examinează un dosar secret privind presupuse ingerințe ale oficialilor din perioada regimului Biden în decizia CCR de a anula rezultatele primului tur al alegerilor din România, transmite site-ul thegatewaypundit.com.

Dosarul se referă la trei agenți de top ai lui Biden: secretarul de stat, Anthony Blinken, asistentul său, James O’Brien, și ambasadorul SUA la București, Kathleen Kavalec. Aceștia ar fi făcut echipă „cu persoane din interiorul țării, inclusiv cu fostul ministru de externe Luminița Odobescu, fostul prim-ministru Marcel Ciolacu și fostul președinte Klaus Iohannis – pentru a răsturna votul prezidențial din România sub pretextul ingerinței rusești”.

În luna mai, Departamentul pentru Securitate Internă al SUA a revocat Programul Visa Waiver pentru România, o decizie despre care ministrul de Externe al României, Oana Țoiu, declara că ar fi o consecință a anulării primului tur al alegerilor prezidențiale din noiembrie 2024. S-a scăpat…

Cel mai recent raport al Departamentului de Stat privind democrația în lume a criticat, de asemenea, România pentru încălcarea drepturilor alegătorilor săi.

Deocamdată asta este percepția liderilor americani despre anularea alegerilor din România. O percepție pe care unii au încercat s-o schimbe nu prin asumarea adevărului, ci prin tot felul de abureli și tertipuri dâmbovițene. Ba cu un bucătar din Mar de lago, ba cu fost șef de trupă de modeling, ba, mai nou, sugerând aproape cu  obraznicie  că personalități din Israel ar putea face lobby la Casa Albă ca să-l convingă musai pe Vance că rușii  sunt de vină că au fost anulate alegerile…Astfel de șmecherii merg pe Dâmbovița, dar nu și pe Potomac. Iar cei care recurg la ele, îngroapă și mai mult relația cu America.

Scoaterea cetățenilor români din programul Visa Waiver, diferența de tratament între președinții nou aleși ai Poloniei (primit rapid în Biroul Oval) și României (care n-a fost chemat la Washington nici măcar să primească o șapcă)  sunt decizii care arătau distanțarea SUA de politica antidemocratică a regimului de la București. Erau niște semnale care trebuia băgate în seamă.

Acum a venit și decizia retragerii soldaților americani. E un semnal și mai puternic, poate acum vom înțelege despre ce e vorba. 

Semnificația deciziei este una politică, nu militară. America a făcut acest gest major de natură militară, într-o zonă sensibilă, pentru a da un semnal politic important. Este doar un mic decont pe care puterea de la București îl primește pentru anularea alegerilor  prezidențiale.

Anularea alegerilor a fost lovitura mortală dată de o juntă juridico-militară voinței suverane a poporului. 

Acest lucru nu se uită și nu se iartă într-o țară în care primele cuvinte ale legii întemeietoare sunt „We the People”.

1. Urmare a schimbărilor survenite în organizarea Cotidianul.ro, am luat decizia de a publica numai în CotidianulHD. Mulțumesc redacției hunedorene pentru invitația de colaborare.