A fost o vreme când un partid ne era de ajuns. La școală învățam să-l iubim, la serviciu să îl respectăm, așa cum respectă câinele lanțul, la televizor și la radio ne îndemna obsesiv să-l cântăm. Un partid unic și măreț în care, dacă puteai, te fereai să intri, așa cum te ferești, când mergi pe stradă, să nu calci în ceva urât mirositor.
După revoluția deturnată în lovitură de stat sau invers, partidul a fost modificat genetic și a făcut pui. Mai democrați, la fel de guralivi și demagogi, dar mult mai puțin doctrinari. Dacă îi amesteci, în ciuda penajului diferit, nu mai știi care cărui coteț îi aparține. De altfel, nici ei nu știu și se mișcă cu talent între cuibare, în căutarea hrănitorilor cu grăunțe.
Așa ne-am procopsit cu PSD-ul care cotcodăcește de ani de zile despre echitate, solidaritate și protecție socială, dar combină politica cu clientelismul, politizează administrația și proliferează rețele de interese. Ion Iliescu, primul și ultimul pesedist „sărac și cinstit”, îi așteaptă la judecata politică de apoi pe toți fariseii și îmbuibații partidului.
La singurul partid istoric rămas pe eșichierul politic, PNL, deviza istorică „prin noi înșine” s-a schimbat foarte puțin, dar esențial. „Prin” a devenit „pentru”, astfel că partidul s-a transformat în clan. Bolile copilăriei băsiste ale celor care au contaminat liberalismul cu struțo-cămila democrat-liberală se văd și astăzi, iar sechelele multora dintre membrii liberali dărâmă, cărămidă cu cărămidă, construcția liberală. Bușoi și Iohannis, Bolojan și Pâslaru, foste Miss România și purtătoare de cafele pe sub birourile din Modrogan, Fenechiu, Daniel și Radu, un „buldog” – iată câteva exemple din fauna liberală care a pervertit o idee politică nobilă. Au fost la putere, alternativ sau împreună cu pesediștii, și au sufocat economia, practicând capitalismul de cumetrie. Au majorat taxe în loc să le reducă, conform doctrinei liberale, au introdus impozite care au penalizat inițiativa privată și clasa de mijloc, adică inima și sufletul liberalismului. Au promovat intoleranța socială și au limitat transparența decizională. Traseiști, au folosit fonduri publice pentru a cumpăra tăcerea presei. Curat liberal, coane Fănică!
Despre tânărul partid cu doctrine de import, partid care ar vrea să salveze România cu integritate și competență, se pot spune multe. Dacă PSD-ul ar vrea să-i reprezinte pe cei care luptă pentru echitate socială, solidaritate, egalitate de șanse și protecție socială, iar PNL-ul pe luptătorii pentru libertate individuală, inițiativă privată, stat de drept și meritocrație, oare pe cine reprezintă USR-ul? De la muncitorii și țăranii social-democrației și întreprinzătorii mici și mijlocii ai liberalilor, îmi este greu să spun că useriștii îi adună doar pe iubitorii de banane și blugi și pe ONG-iștii dedulciți la bani nedeclarați și fără miros.
Integritatea și competența, valori ale partidului care i-au deturnat spre tânărul partid pe mare parte dintre tinerii dezorientați și scârbiți de anii de prostituție politică pesedisto-penelistă, au dispărut în ceață. Ca și diplomele lui Moșteanu și Voiculescu, ca și vorbele și limbajul aproape surdo-mut al întemeietorului partidului, abulic până la comedie absurdă, cu onestitatea mâncată, digerată si… defecată. Un partid care, dacă și-ar pune în practică deviza cu care s-a făcut mare, „fără penali în funcții publice”, și-ar pierde președintele și pe încă vreo doi mahări. Un partid care a cocoțat în vârful guvernării pe Țoiu și pe Miruță, mostre ale gazetei de perete „proeuropene”, cărora le strălucesc ochii de competență.
Oare trebuie să rămânem cu acești crocodili și dinozauri politici? De ce ar mai înființa însă cineva un partid? Din oportunism, ca să fure din succesul sondat ca fulminant al partidului AUR sau la ordin, cum sugerează unii? Ponta și prietenii știu ce este acela oportunism, iar ceilalți atârnători, așa-ziși suveraniști, ce este acela un ordin sau, mă Rog, o sugestie.
Sau poate din inconștiență și idealism, două concepte mână în mână, cu care să repună pe masă harta României, bogățiile ei și poporul împrăștiat în toate colțurile lumii. Un partid al integrității naționale, așa cum a îndrăznit un tânăr bătrân, un expert în tehnologia informației și digitalizare. Jean Bucur vrea ca partidul să aibă ca misiune România, să militeze pentru integritatea teritorială, a avuției naționale și a poporului.
Un partid suveranist, am spus eu, pentru că, altfel, doctrina riscă să cadă între scaune. Am fost contrat ferm, dar fără duritate. Președintele partidului vrea să îi adune în spatele integrității, cheia cu care trebuie repornită România, pe toți, suveraniști și progresiști. Am continuat, argumentând că nu poți concilia organele vitale ale țării cu ARN-ul european impus, care transformă ajutorul în datorie, doctrina în dictat și dă libertate doar pentru dulăi. Nu poți concilia două gândiri, atâta timp cât una este agresivă prin câinii care latră pe bani, iar cealaltă bombastică în dorința de a convinge.
Progresiștii pe care eu îi știu sunt, în cea mai mare parte, progresiști profesioniști, la serviciu, fără scrupule și trecut. Nu au tată, nu au mamă, născuți parcă de un AI cinic.
Jean este omul despre care îndrăznesc să scriu, nu pentru că este președinte de partid, ci pentru că fratele meu mai mare mi-a vorbit de el acum patruzeci de ani, ca despre o mare valoare. Ca om și ca IT-ist. Credea că va pleca afară, așa cum făcusem eu, dar el a rămas să-și ducă crucea în țară. Nu și copiii și nepoții lui, dintr-o stirpe oltenească deosebită, împrăștiați în toate colțurile lumii, de la Berlin la Singapore, cu joburi și funcții la care puțini pot accede. Jean spune printre dinți că sunt „exploatați” și că valoarea pe care o produc ar fi trebuit să fie aici.
O generație întreagă a fost gonită din țară pentru că părintele a vrut ceea ce este mai bun pentru copilul său. A uitat însă ușor că acesta, când era mic și când era întrebat „ce vrei să te faci când vei fi mare?”, spunea: „Doctor, ca să o fac bine pe bunica și pe Babu”, nu pentru bani. „Vreau să mă fac judecător, ca să fac dreptate și să îi bag pe hoți la pușcărie”, dar nu pentru pensie specială sau privilegii deșănțate.
Dar părinții au văzut începutul dezastrului, furtul și minciuna instituționalizată și au luat cea mai grea decizie pe care o poate lua un părinte: să-și trimită copiii de lângă ei pentru mai bine, departe de țară, departe de trecut, într-o altă cultură, limbă și alt neam. Copiii, la rândul lor, au înlocuit poveștile în care Făt-Frumos pierdea de fiecare dată în fața zmeilor tranziției cu povești despre roboți umaniști și libertăți nemaivăzute. Copiii tranziției și ai zilelor noastre sunt tatuați cu progresism pentru că România a înfrânt.
L-am înțeles pe Jean. Dorea concilierea celor două elemente aparent ireconciliabile pentru că dorea ca fiii și nepoții săi, ușor progresiști pe la tâmple, să revină în țară. Jean nu vorbea de sarmalele lui Mândruță sau de cei care sunt „alături de Ilie Bolojan” pe Facebook, victime ale sindromului Stockholm, ci de cei luați de val, de viitura care a spălat România de cei mai buni fii ai săi.
„Partidul e-n toate, e-n cele ce sunt și cele ce mâine vor râde la soare”… Dar oare care partid?
Viorel Ioniță
Ce s-ar mai putea spune? Ce s-ar mai putea face? Toți idealiștii care am rămas aici năzuind să clădim ceva în România asta care nu ne mai aparține, ne trezim în postura ingrată a omului realist, de astă dată, pentru că în joc e viitorul copiilor noștri. Încă o generație sacrificată ar fi prea mult. Pentru că Securistanul pus în slujba stăpânului care ne-a cumpărat de la Gorbaciov e ca nucul la umbra căruia nu poate crește nimic. Sau cum spunea poetul: „la soare roata se mărește/ la umbră numai carnea crește”. Dacă vrem să-i dăm sufletului lumină, nu putem sta în umbra Sistemului. Dar unde să se ducă pruncii?! Ce locuri mai scapă de prăpădul globalist-demonic?! Și pământul ăsta plin de oasele strămoșilor cui rămâne?!
Nu este adevarat ca in partidul unic „te fereai sa intri”, foarte multa lume ar fi dorit dar nu avea acces (ma refer la colegi ingineri care nu fusesera facuti „membri” pentru ca aveau note proaste iar cand ajungeau „in productie” se rugau de secretarul BOB sa ii puna si pe ei pe lista, candva). La inceput am crezut in valorile pe care le promova partidul, mai tarziu am inteles ca unele erau gresite si asa mai departe. In ’90 m-am inscris la liberali pentru ca iar am crezut si in aceia dupa care am vazut ca sunt gaunosi. Partidul „salvator” AUR a fost creat tot in laborator, sa mai adune din nemultumirile cetatenilor dar nu trebuie sa va faceti mari sperante cu ei. Nu mi-a mai ramas nici un pic de credinta in aproape nimic, azi cred doar ca guvernul nu vrea binele cetatenilor si de aici incolo imi pun intrebari despre orice. Am lucrat in foarte multe tari, as fi putut sa ma stabilesc in oricare dar intotdeauna am raspuns la intrebarea „de unde esti?” corect, „sunt român” si m-am intors mereu acasa. Parintii sunt principalii vinovati daca le pleaca in strainatate copiii, inseamna ca i-au indemnat sa „vrea mai mult”. Oricat de inapoiata ar fi tara, tot se gaseste ceva de facut, chiar la o multinationala care exporta profitul dar salariile sunt incasate aici (ce se face cu taxele am vazut, nu merita discutat). Niste informatii cinstite pentru serviciile noastre (imi e dor de timpurile in care securitatea chiar trebuia sa munceasca, nu doar sa monitorizeze „social media” ca azi – nu ca ne-ar trebui o astfel de institutie dar daca tot iau salariu..)
PNL e o stritocamila care NU se mai regaseste in viata sociala de azi! Se numeste cu “pompa” (in curand funebra) Liberal, dar este membru EPP – la fel ca partidele conservatoare de centru dreapta gen CDU. Nu e membru ALDE ca FDP, de exemplu. Si-a calcat in picioare doctrina de 120 ani doar ca sa se uneasca cu PDL si sa-l sustina oe onannis in 2014. De atunci joaca ca pe sarma la 15%. Oare cat va mai dura pana cand nu vor face pragul electoral???
PeNeLe: La ultimele alegeri parlamentare “pe bune”, cele din 2008 care au fost uninominale PDL a luat cam 33% si PNL cam 18%. Impreuna = 51%!!!
Acum au (tot impreuna) 15%… Nici macar cat PNL-ul lui Tariceanu dupa guvernarea minoritara.
Va urma saritura in tomberon ca sa scapam de bolovani, orbani, curcane si gorghii! Abia astept!