În Banatul imperial, pentru prima dată s-a bătut monedă în anul 1811 la Ciclova Montană, care la acea vreme aparţinea de Oraviţa.
Aici resursele erau importante, astfel că s-a hotărât ridicarea unei monetării, pentru moneda ieftină din Imperiu, adică de aramă, celălalte categorii fiind argintul şi florinii de aur.
În acest fel, oraşul Oraviţa, care la vremea aceea era un habitat extrem de important, a intrat sub un control şi un interes mai direct al Vienei.
Aşadar Monetăria imperială din Oraviţa („Bănăria” de la Ciclova Montană), prima de acest gen, a fost înfiinţată prin decret imperial, în anul 1811, pe când când primar al oraşului era Ion Constantin, având la bază Ordonanţă Imperială din 1809.
Monedele erau realizate din cupru extras din zona Oraviţei, aveau imprimate pe ele semnul O şi aveau mai multe diviziuni.
În 1811 s-au imprimat peste 3500 de bucăţi în valoare de 3 creiţari, iar în anul următor, alte 3.585 de monede în valoare de o coroană.
În anul 1816 s-au imprimat 3.587 de monede în valoare de jumătate coroană şi alte 3.588 de bucăţi, cu valoarea de un sfert de coroană.
Monetăria a funcţionat până în anul 1855, având ca stemă un ciocan şi un târnăcop încrucişate în interiorul unei roţi dinţate înconjurată de o cunună formată, pe o parte, din frunze de laur, iar pe cealaltă parte, din frunze de stejar.
În perioada interbelică, în locul acesteia a funcţionat celebra moară a lui Iacob Stoian.
Sursa text și foto: Mihele Bogdan Andrei, „Prima monedă bătută în Banatul Montan”.
