Vineri, 13 martie 2026, în Spațiul expozițional al Palatului Apor al Universității „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia (str. Gabriel Bethlen, nr. 5), a avut loc vernisajul expoziției „Arhiva de pe acoperiș”, organizat de Departamentul de Istorie, Arheologie și Patrimoniu.
Evenimentul aduce în prim-plan un patrimoniu puțin cunoscut, situat la întâlnirea dintre cultura materială, memoria comunitară și istoria meșteșugurilor.
În centrul expoziției se află țigla Feierabendziegel – „țigla de seară” sau „de sfârșit de zi” – modelată manual din lut și personalizată, înainte de ardere, cu inscripții, desene, simboluri, nume sau date. Recuperate din ateliere și de pe acoperișuri, aceste piese revin astăzi la lumină ca adevărate micro-documente ale vieții cotidiene din Transilvania, păstrând urme despre muncă, credințe, identitate și apartenență locală.
„Expoziția se leagă de inițiativa publică „Arhiva Țiglelor”, care documentează și face vizibile în spațiul online astfel de descoperiri și lansează un apel către comunități pentru identificarea și păstrarea lor. Prin „Arhiva de pe acoperiș”, Alba Iulia devine locul unei întâlniri între istorie, meșteșug și memoria cotidiană, dar și al unui gest de recuperare culturală: salvarea unor fragmente fragile de patrimoniu și transformarea lor într-o arhivă publică a Transilvaniei.”, spune curatorul expoziției Ștefan Vaida.
„Producția de țigle era realizată de regulă de oameni mai săraci plătiți la număr realizat într-o zi, iar preocuparea lor pentru decorarea unor piese mai speciale nu era tolerată de patron în timpul orelor de lucru. De acolo, rezultă și termenul german „Feierabenziegel”, care denumește ultima țiglă a zilei, adică țigla de la terminarea muncii, sau mai scurt spus: țigla după muncă (tegula post laborem). Termenul s-a generalizat în timp, denumind așa orice țiglă cu inscripție (foto 1), desen sau urmă făcută intenționat.”, se arată pe pagina de Metta Arhiva Țiglelor.
Pentru curioși dar și pentru cei ce nu pot ajunge, expoziția rămâne la Alba Iulia până în luna mai și poate fi vizitată cu programare prealabilă la secretariat_istorie@uab.ro sau la 0258.811412, am lăsat mai jos câteva „țigle de seară”.
Note foto:
Coperta: „Balint Istvan Születet 10912 november 8”
1 „Schluss mit der Arbeit 1923” traducere „Gata cu munca 1923”
2 O primăvară frumoasă vă doresc!
3 Crucea avea menirea să ferească de rău casa și locuitorii ei. În afară de mesajul religios e și un simbol general de protecție împotriva focului, furtunii, blestemelor, bolilor sși a spiritelor malefice. Stilistic avem de a face cu o cruce bizantină sau ortodoxă, semn că meșterul sau comanditarul erau români. Reprezintă chiar o particularitate decorativă a caselor românești în zona săsească fiind prezentă pe fronton sau între geamurile de la stradă.
4 Soarele era aducător de noroc pe casă. „Sonnenziegel” sunt cele mai frecvente pe acoperișuri iar desenul e realizat cu acea spatulă de lemn cu care se sclivisește suprafața cu apă. Întorcând spatula în cant meșterul țiglar executa radial razele soarelui, dar niciodată soarele întreg. Găsim un sfert de soare la colțuri sau jumătate de soare la margini. Prin alăturarea a două țigle se forma soarele întreg.
5 Unele țigle conțin povești întregi pe care parțial le mai putem descifra. Aici spre deosebire pare a fi o scenă palpitantă cu o casa in flăcări. Un copil mic a rămas în casă iar tatăl urcat pe un scaun încearcă sa stingă focul. În jurul casei tot felul de obiecte (scaune, ghivece cu flori, un cuțit ) salvate poate din casa. Mama? Cu un scaun în mână. O scară? iese de pe fereastră și un personaj sus in vârful scării.
Alte țigle și alte povești din trecut se află pe pagina de Metta Arhiva Țiglelor, de acolo am preluat imaginile de mai sus.
