Este o zi în calendar cu totul altfel, este ziua în care hoții și păgubiții se roagă. În fiece an prin satele din România se păstrează ca tradiție una din zilele mai puțin obișnuite, este Ziua Tâlharilor, sărbătoare în care hoții și cei furați se întâlnesc în rugăciune sub acoperiș – biserica Sfântului Mina. O zi în care credința, superstiția și istoria se împletesc într-un mod fascinant.
În trecut, această dată era marcată cu solemnitate. Femeile se adună la biserică cu lumânări aprinse, pe care le lipeau de sfeșnice cu capătul în jos, în semn că doreau întoarcerea lucrurilor furate. Fetele tinere făceau același gest, dar cu gândul la dragoste, rugând Sfântu să întoarcă inima celor pe care îi iubeau. Paradoxal, și hoții se rugau aceluiași sfânt, cerându-i să scape, să nu fie prinși la „muncă” și de-s „legați” să primească pedepse mai ușoare. Era o zi în care toți aveau ceva de cerut, Sfântul Mina era văzut ca un mediator între bine și rău, între vinovați și victime.
Pe lângă furturile obișnuite se practică și furtul simbolic: se fură busuiocul furat de la preot (pentru a fi pus sub pernă sau prag), legăturile de la mort (folosite în farmece) sau chiar „furtul miresei” să nu uităm florile care se prind într-un loc nou doar dacă sunt furate. Hoția era privită ca o boală a sufletului, o ispită care nu lăsa liniște celor care nu puteau rezista tentației.
Se zice că „Tâlharul nu e un om rău, ci unul bolnav, care nu se potolește până nu fură ceva”, se spunea în vechile cărți de leacuri despre ei că „Ochii lui caută mereu ceva de luat, iar mâinile nu se odihnesc până nu șterpelesc.”
Sfântul Mina (285–309 d.Hr.)
A fost soldat Copt (vezi nota) în armata romană, martirizat pentru că a refuzat să renunțe la credința creștină. Locul mormântului său a fost descoperit miraculos în secolul al V-lea, când un păstor a văzut un miel bolnav vindecându-se pe acel pământ. Ulterior, mulți bolnavi au fost tămăduiți acolo, inclusiv fiica împăratului Zenon, care a scăpat de lepră. În semn de recunoștință, împărțitul a construit o biserică pentru moaștele sfântului.
Ziua lui de celebrare rămâne o zi în care oamenii prind lumânări și se roagă pentru putere, încredere și chiar pentru dușmani. Cei care nu pot ajunge la biserică aprind o lumânare acasă, în fața icoanei Sfântului Mina. Este o zi care ne amintește că, indiferent de greșeli, oamenii caută mereu un semn de speranță și poate, într-un fel, Sfântul Mina îi ascultă pe toți.
Notă: Copții sunt creștinii nativi ai Egiptului, descendenți ai vechilor egipteni convertiți la creștinism în primele secole, fiind cea mai mare minoritate religioasă din Egipt și una dintre cele mai vechi comunități creștine din Orientul Mijlociu, cu o limbă liturgică specifică, limba coptă.
Sursa: George Bujorean, „Boli, leacuri și plante de leac”.
