O analiză realizată de Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă, arată că după 1 aprilie 2026 consumatorii casnici din România se vor confrunta cu o piață a gazelor mai complexă decât se așteaptă. Concluzia centrală a expertului este că, deși liberalizarea pieței promite concurență și libertate de alegere, în practică consumatorul va trebui să descifreze ofertele pentru a identifica costurile reale. Prețul gazului nu mai este doar o cifră, ci rezultatul unui adevărat proces de interpretare.
Potrivit analizei, instrumentele oficiale, precum comparatorul de oferte al ANRE, gândit ca mecanism de protecție a consumatorului, riscă să devină surse de confuzie. Ofertele publicate înainte de 1 aprilie 2026, dar care produc efecte după această dată, nu apar în căutările comparatorului. Astfel, consumatorul vede „o listă”, dar nu o listă completă. „O comparație realizată pe un set incomplet de date nu mai este informare, ci iluzie de informare”, avertizează Chisăliță.
Ofertele devin pachete complexe
Analiza arată că după 1 aprilie 2026 furnizorii nu vor mai concura doar prin prețul pe kWh, ci prin ceea ce expertul numește „arhitectura ofertei”. Gazul este oferit împreună cu diverse servicii și beneficii: abonamente zilnice, verificări și revizii tehnice incluse, asistență tehnică sau reduceri suplimentare. În aceste condiții, două oferte cu același preț pe kWh pot conduce la costuri finale diferite, în funcție de necesitatea reală a serviciilor incluse și de zona de distribuție.
Tabelul comparativ realizat de Chisăliță arată diferențe importante între prețurile finale pentru consumatorul casnic, incluzând tarifele de distribuție:
-
Cea mai avantajoasă ofertă ar fi Nova Power, cu un preț final de -2% față de prețul plafonat în București și sudul țării.
-
La polul opus, Entrex Service poate ajunge la +32% față de prețul plafonat în zone precum Câmpulung Moldovenesc, Vatra Dornei sau Huedin.
Alte exemple relevante: E.ON, PPC Gaz, Electrica sau Engie oferă prețuri care pot varia între 0% și +23% față de plafon, în funcție de pachetul ales și de serviciile incluse. Chisăliță subliniază că aceste diferențe se amplifică pe măsură ce se iau în calcul abonamentele suplimentare și costurile ascunse ale serviciilor tehnice.
Avantajele pachetelor „gaz + servicii” sunt condiționate
Analiza arată că pachetele combinate, care includ servicii adiționale, pot fi avantajoase doar dacă consumatorul știe cu certitudine că va avea nevoie de verificări sau revizii în perioada contractului. În orice alt context, acestea devin un cost mascat, perceput sub forma unui preț aparent competitiv pe kWh.
„Majoritatea consumatorilor caută cel mai mic preț. Piața, foarte rațională, a înțeles acest lucru și a mutat competiția din zona transparenței în zona ambalajului”, explică Chisăliță.
Probleme de lizibilitate și transparență
Conform expertului, liberalizarea pieței în sine nu este problematică. Problemele apar din lipsa de lizibilitate și standardizare a ofertelor. O piață funcțională presupune nu doar libertatea furnizorilor de a construi produse complexe, ci și capacitatea consumatorului de a înțelege aceste oferte fără a deveni analist financiar sau expert ANRE.
„Renunțarea la plafonul de preț fără introducerea unor mecanisme de claritate în prezentarea ofertelor ar fi riscantă. În lipsa unei standardizări reale, prețul gazelor nu va mai fi o cifră, ci un test de răbdare, atenție și competență pentru consumatori. Într-o piață esențială, precum energia, asta nu ar trebui să fie norma”, atrage atenția Chisăliță.
Așa cum au descoperit modalitatea prin care să amestece apa cu uleiul și în loc de cartofi franțuzești te trezești cu piure în tigaie tot așa distribuitorii de gaz amestecă aer cu gaz și te trezești cu factura dublă la aceleași grade din locuință. Contorul ăla nu știe să citească și puterea calorică a gazului ci doar metrii cubi de fluid (gaz+aer) ce îl traversează.
Acum mulți ani m-am aventurat cu loganul meu puturos de 1,4 la o deplasare în centrul Franței. Cât timp am avut în rezervor benzină din țară tremura volanul când îi dădeam și eu în goarnă, ca omul, la 110 km/h. Când am alimentat din Germania baragladina fâșâia la 130 Km/h. Concluzia a fost că cifra octanică a benzinei înscrisă de OMV-Petrom la pompă nu este reală. Și cică avem Agenție Națională pentru protecția consumatorului. Dacă admitem că consumatorul este OMV-Petrom atunci agenția își face treaba cu prisosință.
Piața e simplă, partea complexă e hoția. Așa zisele „servicii” se pot presta cu un scaun pliant și un laptop. Hoția distribuției și serviciilor pe infrastructura statului ar trebui să fie un motiv suficient pentru orice român întreg la cap să nu mai voteze niciodată vreunul dintre clanurile de bandiți care au circulat pe la butoane de 35 de ani.