„Plafonați” și uitați: Românii primesc de 9 ori mai puțin sprijin la energie decât germanii

România se află într-o situație unică în Uniunea Europeană. În timp ce majoritatea statelor membre au renunțat la subvențiile universale și au trecut la sprijin țintit pentru cei mai vulnerabili, consumatorii români continuă să fie „plafonați” și compensați, însă beneficiul real rămâne modest. O analiză realizată de Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), scoate în evidență cât de mic este efectul măsurilor românești comparativ cu vestul Europei și chiar cu alte state din regiune.

Sprijinul românesc: plafonări și compensații limitate

În 2026, România mai păstrează plafonarea prețului la gaze doar până în martie și oferă ajutoare pentru consumatorii vulnerabili, estimate între 120 și 250 euro pe gospodărie pe an. În același timp, prețul energiei electrice raportat la puterea de cumpărare rămâne unul dintre cele mai ridicate din UE: 0,4742 euro/kWh (iulie 2025). Practic, românii plătesc mult, dar primesc relativ puțin înapoi sub formă de sprijin.

Comparație cu Germania și alte state occidentale

În perioada crizei energetice 2022–2023, Germania a oferit măsuri de protecție ample: plăți directe către gospodării și companii, reduceri de tarife și scutiri de taxe, cu un impact total de 146 miliarde euro. Raportat la populație, fiecare german a beneficiat de aproximativ 858 euro pe an. România, în aceeași perioadă, a oferit subvenții în valoare de circa 37,3 miliarde lei, echivalent cu doar 96 euro pe an per cetățean. În plus, statul român nu a renunțat la taxe, ba chiar a înregistrat încasări suplimentare din TVA, spre deosebire de Germania, care și-a redus veniturile pentru a proteja populația.

Europa trece la sprijin țintit

În 2026, Uniunea Europeană a introdus Social Climate Fund, destinat gospodăriilor vulnerabile afectate de tranziția energetică. Spre deosebire de vechile plafonări, acest fond nu acoperă factura tuturor, ci doar sprijinul direct pentru cei expuși riscului de sărăcie energetică.

Majoritatea statelor membre au abandonat subvențiile universale. Doar câteva țări mai oferă sprijin pentru toți consumatorii: România, Croația, Polonia, Slovacia și Ungaria pentru gaze și doar patru state pentru energie electrică. În restul UE, ajutorul se concentrează exclusiv pe consumatorii vulnerabili, cu sume semnificative în Franța, Grecia, Irlanda, Danemarca sau Cipru – până la 1.800 euro/an pe gospodărie.

Cât primesc românii comparativ cu vecinii

• România: 120–250 €/gospodărie/an, fără reduceri de taxe

• Germania: 100–300 €/gospodărie/an, cu reduceri de taxe energie

• Franța: 400–1.000 €/gospodărie/an, TVA redus pentru vulnerabili

• Grecia: 600–1.800 €/gospodărie/an, subvenții intermitente la facturi

• Croația: 100–300 €/gospodărie/an, compensații + reducere TVA temporară

Deși România are unul dintre cele mai mari prețuri la energie, ajutoarele oferite sunt mult mai mici decât în alte state UE, chiar și în comparație cu țările care au prețuri mai mici.

Fiscalitate versus protecția consumatorilor

Dumitru Chisăliță subliniază că politica europeană evită subvenționarea universală: este fiscal nesustenabilă, distorsionează investițiile în eficiență energetică și energie curată și intră în conflict cu regulile climatice și bugetare. Social Climate Fund urmărește tocmai să mute protecția de la „factura tuturor” către sprijinul real al gospodăriilor vulnerabile.

România, o excepție în UE

În 2026, România rămâne o excepție: măsurile de protecție sunt prezente, dar limitate ca valoare și durată. Plafonarea gazelor expiră în martie, iar sprijinul pentru consumatorii vulnerabili este redus comparativ cu Franța, Grecia sau Irlanda. Într-o Uniune Europeană care a trecut definitiv la sprijin țintit, protecția universală românească devine greu de justificat și mai puțin eficientă.

Românii plătesc unul dintre cele mai mari prețuri la energie din UE, dar primesc printre cele mai mici ajutoare. În timp ce Vestul Europei și statele nordice prioritizează sprijinul direcționat către vulnerabili, România menține o combinație de plafonări temporare și compensații modeste, care nu reflectă nevoile reale ale gospodăriilor.