Plai cu boi

Un cântec împarte România în două. De o parte, proeuropenii, de cealaltă parte, suveraniștii sau, cum le place să se apeleze reciproc, globalistii sorosiști și extremiștii rusofili. Un cântec despre țară, credință, istorie și tradiție, un cântec simplu, în versurile căruia oamenii s-au regăsit, adoptându-l ca pe un nou imn. Autorul cântecului „Românie, mândru plai”, o tânăra talentată și cu mult har, „se sperie” în față impactului social pe care cântecul îl are în rândul suveraniștilor. Admonestată, făcută „rusoaică” după propria mărturisire, confuză, autoarea emotionantului cântec se autocenzurează pentru că „nu vrea să facă politică” și interzice difuzarea piesei pe canalul autointitulat „Televiziunea poporului”.

Să fi contribuit la această decizie și faptul că, anterior, unui cor de copii de la o școală din Maramureș i se interzisese interpretarea acestui cântec de către autoritățile locale pe motiv că este prea apropiat de mișcarea suveranistă? Evident că da, mai ales că trebuia să se întâmple de 1 Decembrie, Ziua Națională a României. Să o fi speriat pe Paula Hriscu, căci despre ea este vorba, și presiunile Mitropoliei Clujului, Maramureșului și Sălajului pentru a-și retrage un al doilea cântec patriotic pe motive legate de autorul versurilor ? Da, pentru că este foarte des întâlnit ca o putere politică să nu intervină direct, ci să creeze climat de presiune, să folosească instituții sau influențe media, să transmită „mesaje de îngrijorare” către artiști sau să sugereze că o poezie sau au cântec au fost acaparate de ceilalți. Acest tip de presiune subtilă există în multe țări și nu este o invenție  românească. Atunci când o piesă este folosită de o parte a societății, iar autorul oprește difuzarea invocând riscul unei „acaparări politice”, rezultatul final avantajează una dintre părți, chiar dacă nu a fost intenționat. Așa că, dragă Paula Hriscu, pentru că gestul tău are efect politic, chiar dacă dorința ta este de a nu face politică, este ca și cand nu ai vrea să  joci într-o echipă, dar refuzul tău ajuta în mod direct cealaltă echipă.

Dacă te-ai autocenzurat pentru a evita scandalul sau pentru a nu pierde evenimente sau contracte, te înțelegem. Un artist poate fi sincer apolitic, dar foarte speriat să nu fie „tras” într-o luptă politică și etichetat pentru tot restul vieții. Dar, de cele mai multe ori, nu artistul face politică, ci politica transformă orice gest într-un act politic, chiar dacă nu aceasta a fost intenția artistului. Ai făcut cântecul pentru oameni, aceștia, în mare parte, l-au adoptat ca pe un al doilea imn național și îl cânta cu fiecare ocazie. Dar pentru că acești oameni  sau, cel puțin, mare parte din ei, au un crez, descris și indus atât de frumos și de versurile tale, refuzandu-le cântecul, nu le conditionezi și dreptul de a mai crede și de a spera și, în ultimă instanță de a face politică ? Dacă cânta „Românie, mândru plai” și fac politică, nu-i așa că nu mai au voie să-l mai cânte, pentru ca ție să îți fie bine și să nu ai cumva de suferit ? Așa că, te întreb, în noua ta viziune, mai locuiește cineva pe „mândrul plai” ?