Pledoarie pentru un cântec nou

Se apropie cu pași prea repezi „Lunea albastră”, cea mai tristă zi din an. A treia zi de luni din ianuarie, „Blue Monday”, detestată pentru vremea mohorâtă și uneori geroasă, pentru becul care stă prea multe ore aprins, mahmureala de după sărbători, vântul din buzunare și perspectiva unui an de greutăți, se poate traduce pe plaiurile mioritice ca fiind de-a dreptul „Lunea vânătă”.

Pierdut printre troienele Parisului, președintele Nicușor tremură la propriu și la figurat la gândul că „Shrek”, lăsat singur acasă, va continua să asuprească poporul cu biruri. Nu că i-ar păsa, dar anacornismul cu care ne-a obișnuit, veselia nonșalantă când scroafa este moartă în coteț, dansul de militian de la circulație, eșuat în urma unor alegeri în intersecția președințială, îl poate transforma, încet, dar sigur, atunci când mămăliga va exploda, într-un „acar Păun”. Din ce în ce mai „vânată”, „Lunea” românului se va transforma într-un an întreg, poate chiar mai mulți.

Premierul nu are de gând să se oprească, în bruma de economie din „programul” său, nu există măsuri indirecte de creștere a veniturilor statului sau, mai pe limba căpcăunilor, măsuri pentru creșterea și susținerea ramurilor economice prioritare. Din impozitele pe producție și servicii se construiește un buget sănătos. Dar nu există program de țară pentru economie, pentru că „ajutoarele de stat” înseamnă doar corupție cu dedicație, nu dezvoltare, iar reducerea impozitelor marilor companii evaziune fiscală, nu investiții. A crește în continuare „veniturile statului” prin împovărarea oamenilor, împinși cu cinism în categoria de „subzistență”, înseamnă prostie altoită cu ticaloșie. Bătrânii se înghesuie să își plătească dările majorate, pentru o reducere de 10% și cu frica de a nu pierde casa în condițiile în care taxele, TVA-ul, inflația, facturile la curent, medicamentele, le vor secătui economiile și nu vor putea plăti impozitul majorat. Cu cât ? Nici Shrek nu știe. Minciuna s-a instituționalizat în politica executivului. Parcă îl văd la televiziunile înregimentate cum asigură poporul că nu vor fi taxe suplimentare, că impozitele nu vor crește decât cu 70%, că din acești bani comunitățile locale vor construi raiul pe pământ, că nici un ban nu va merge la bugetul de stat ca să acopere găurile sitei cu care guvernul și „udă” propria grădină. Nimic despre pagubele și dezastrele făcute de coafezele ajunse manager, despre salariile nemeritate luate fără rușine de mincinoși cu diplome false, despre cheltuieli nejustificate cu ochelari de vedere de două mii de lei pentru functionari de stat cu salarii de o suta de mii de lei, mașini de serviciu din ce în ce mai scumpe, despre nepoți, dar mai ales nepoțele prin posturi călduțe, așa cum trebuie să fie și paturile în care se întâlnesc după o zi istovitoare de muncă pentru țară.

Suntem un popor în așteptare. Bunicii noștri s-au uitat în zadar pe cer să vadă vreun B-52 sau vreun C-130 Hercules venind cu soldați americani eliberatori. Părinții noștri au aplicat nuanțat politica așteptării. Sperau într-un sfârșit natural, ca în povestea lui Nastratin Hogea. Poate moare măgarul, poate moare sultanul. Așa s-a și întâmplat, doar că „sultanul” nu a murit de moarte bună. Acum așteptăm, dar nu știm ce. Poate vin americanii ca în Venezuela și extrag, știu ei ce. Poate se trezesc câinii de pază și îi gonesc pe impostori. Poate, poate. Somnul a cuprins sindicatele care nu știu sincer pe cine mai reprezintă. Grijile, teama și boala i-au închis în casă pe pensionari. Copiii lor, „la muncă” printre străini, nu vin acasă decât de Paște și de Crăciun. Funcționarii, deși năpăstuiți și ei, au sabia restructurării deasupra capului și merg pe burtă. Corporatistii nu știu ce ii așteaptă și latră doar când li se cere.

Peste câteva zile, vom cânta „Hora Unirii”. Unirea unor „adormiți” în fața canalelor de știri, paralizați de nevoi și frica zilei de mâine. Oare nu ar trebui să altoim „unirea” cu „deșteptarea”? Să „ieșim din somnul cel de moarte” și să „dăm mâna cu mâna, cei cu inima română”? Poate face „Meșterul Manele” un cântec nou…