Știți vorba aia veche de pe stadion, „am jucat minunat, dar am luat bătaie”? Exact asta și-au spus turcii azi-noapte, după un meci pe care nu-l vor uita prea curând. Dacă te uiți doar pe foaia de joc, zici că a fost o miuță la o singură poartă. Dar pe tabelă a rămas scris clar și rece, Australia 2, Turcia 0.
Privindu-i pe băieții în tricouri roșii, aveai senzația că asiști la o demonstrație de fotbal dintr-o altă eră. Turcii au ascuns pur și simplu mingea și s-au instalat comod în preajma careului advers, orchestrând atacuri în valuri din absolut toate direcțiile. A fost un asediu sufocant, o furtună continuă abătută asupra porții „cangurilor”. Și totuși, în ciuda acestui joc ofensiv și a zecilor de ocazii create, mingea parcă a fost legată de un blestem nevăzut, refuzând cu o încăpățânare uluitoare să treacă linia porții.
Din tribune, fanii turci au creat acea atmosferă vulcanică, plină de patimă, pe care o cunoaștem atât de bine. Au cântat neîncetat, transformând stadionul într-un adevărat cazan sub presiune, sperând că entuziasmul lor uriaș va împinge, în cele din urmă, mingea în plasă. Jucătorii au simțit energia, au desenat un fotbal curajos și plin de avânt, dar au omis un detaliu essential. Degeaba ai cheile meciului în buzunar, dacă nu reușești să găsești ușa porții.
De partea cealaltă, „cangurii” au răspuns exact cum o făceau echipele pragmatice de pe vremuri. Nu s-au sfiit nicio secundă să-și recunoască limitele. S-au baricadat în apărare, au rupt ritmul cu faulturi tactice ori de câte ori au simțit pericolul și și-au acceptat fără rușine statutul de echipă dominată.
Au adus pe gazon parcă ceva din spiritul lor de rugbiști, s-au așezat pe două linii strânse, au încasat lovitură după lovitură, nu au cedat fizic și au așteptat cu o răbdare de fier momentul de slăbiciune al adversarului.
Iar fotbalul a fost, din nou, crud. La una dintre primele lor ieșiri curajoase din propria jumătate, în minutul 27, Nestory Irankunda a dat lovitura pe contraatac. A fost un duș rece, paralizant pentru turci. Aceștia s-au aruncat și mai disperați în ofensivă, ratând din toate pozițiile posibile. Și cum ocaziile se răzbună mereu în acest sport, în minutul 75, Connor Metcalfe a închis meciul definitiv. Două sclipiri la momentul potrivit, două șuturi bine plasate, două goluri. Punct.
Acest rezultat este mai mult decât o simplă surpriză de grupă, este un avertisment serios pentru toate echipele cu pretenții de la acest Campionat Mondial. Ne arată foarte clar că posesia prelungită, oricât de estetică ar fi pentru ochiul spectatorului, se poate transforma rapid într-o capcană periculoasă dacă nu este dublată de eficiență și sânge rece în fața porții.
A fost genul de meci care ne reamintește de ce iubim atât de mult acest sport nebun și de ce suntem dispuși să pierdem nopțile în fața televizoarelor. Turcia rămâne cu aplauzele pentru jocul frumos, cu acțiunile spectaculoase și cu o mare de regrete, dar Australia este cea care bagă punctele în buzunar. În fotbalul adevărat, nu contează cine face spectacolul artistic, ci cine știe să bage mingea în poartă.
