Arhitectura Banatului nu se rezumă doar la structura pereților sau la decorul fațadelor, ci se extinde până la cel mai înalt punct al unei locuințe: acoperișul. De multe ori ignorate, țiglele au fost timp de secole martorii tăcuți ai transformărilor sociale și economice din regiune. Dincolo de rolul lor practic, de a proteja casa, aceste obiecte din lut ars poartă amprenta epocii lor, reflectând trecerea muncii individuale a meșteșugarului la marea industrie care are pus Banatul pe harta economică a Europei Centrale.
Muzeul Satului Bănățean din Timișoara, organizează marți, 30 iunie, de la ora 17:00, deschiderea unei noi expoziții permanente intitulate „Povești din vârful casei. Țigle, lut și meșteșug”. Evenimentul va avea loc chiar la sediul muzeului, situat pe strada Avram Imbroane, numărul 31.
Poveștile își propun să schimbe perspectiva privitorului din ceea ce de jos pare doar un element banal de construcție, în o devenire la un document istoric veritabil. Fiecare piesă păstrează semnele fabricii unde a fost arsă, urmele tehnicilor de producție specifice și forme care vorbesc despre cum s-au dezvoltat satele și orașele noastre, despre cum a evoluat industria locală și despre meserii care au creat imaginea de ieri și de azi a Banatului.
Expoziția reunește o colecție impresionantă de piese provenite din centru cu o tradiție uriașă în prelucrarea lutului. Vizitatorii vor putea vedea obiecte aduse din Jimbolia (localitate care a fost odinioară un centru vital al producției de ceramică în întreaga Europă) dar și din Cărpiniș, Kikinda, Szeged, Lugoj, Lovrin, Comloșu Mic, Biled, Caransebeș și Bozovici. Sunt expuse produse ale unor giganți industriali de altădată, precum fabricile Bohn, Muschong sau Mondial. Acestea nu numai că sunt imperii industriale care au date de lucru generate de bănățeni și au uniformizate estetica acoperișurilor din întreaga regiune.
Cel mai vechi exponat ce poate fi văzut în cadrul acestei colecții a fost fabricată în anul 1880, la celebra Fabrică Bohn din Jimbolia, fiind un exemplu rar de rezistență și măiestrie. În total, expoziția cuprinde aproximativ 100 de piese diferite, care arată cât de variate erau formele, modurile de fabricare și ștampile folosite de-a lungul timpului. Parcurgând expoziția, publicul va înțelege drumul parcurs de țiglă de-a lungul secolelor. De la primele variante făcute manual, prin presarea lutului în formă de lemn, până la produsele industriale scoase pe bandă rulantă. Sunt prezentate tipuri diferite de materiale, moduri de ardere, modele decorative și, mai ales, istoria fabricilor care au ridicat industria ceramicii în Banat.
Sergiu Enache, muzeograf și curatorul acestei expoziții, subliniază latura umană a acestui proiect, dincolo de date tehnice. El explică faptul că, deasupra streșinilor, lutul par să prindă voce și să spună povestea fiecărei case. În timpul documentării pentru acest proiect, echipa muzeului a descoperit că istoria cărămidăriilor și a fabricilor de țiglă este, în realitate, o istorie a oamenilor, a familiilor și a comunităților care au trăit din acest meșteșug. Curatorul îi invită pe toți cei interesați să descopere la vernisaj aceste istorii care stau ascunse în spatele unor obiecte pe care, de obicei, nu le băgăm în mare.
La evenimentul de deschidere vor vorbi specialiști care au studiat acest domeniu din unghiuri diferite: Alexander Waldemar Megerle, cercetător care a analizat independent istoria industrială, Sergiu Dema, directorul Casei de Cultură din Jimbolia, Călin Timoc, și istoric arheolog, și profesorul Dorel Micle de la Universitatea de Vest din Timișoara. Prezența acestora subliniază importanța științifică a colecției, care îmbină arheologia cu istoria recentă.
Cei care doresc să viziteze ex o pot face după următorul program: de miercuri până la sâmbătă, între orele 10:00 și 18:00, iar duminica programul este prelungit, între orele 12:00 și 20:00. Intrarea se face pe baza biletului standard de vizitare a muzeului.
Această colecție permanentă transformă un obiect de șantier într-un exponat de preț, oferind o lecție despre durabilitate într-o lume obișnuită cu lucruri de unică folosință. Este o invitație de a ridica ochii spre cer pentru a înțelege că identitatea unui loc se construiește, literă cu literă și țiglă cu țiglă, din resursele pământului pe care călcăm. Interesul pentru aceste resturi de patrimoniu industrial arată că istoria nu se scrie doar în cărți, ci și pe obiectele care ne-au adăpostit bunicii.
Sursa text și foto: Opinia Timișoarei.
