Cronica unei umilințe programate. Realitatea dură a sistemului medical din România nu se regăsește în graficele colorate ale autorităților, ci în confort nelimitat și în disperarea pacienților cronici, pentru care o simplă rețetă lunară a devenit un test de supraviețuire. Este vorba despre acei oameni a vieții atârnă de un fir de ață și de bunăvoința unui sistem care, în loc să îi protejeze, îi transformă în victime ale birocrației. Calvarul biletelor de trimitere, al scrisorilor medicale care dispar odată cu pensionarea sau mutarea unui medic și imposibilitatea de a obține o opinie medicală fără a reîncepe un circuit întreg al umilinței țărilor diagnosticului sumbru al unei instituții eșuate.
În centrul acestui bloc stă așa-zisul „Card de Sănătate”, instrument care în loc să simplifice actul medical, să se transforme într-o barieră electronică. Datele de pe acesta sunt adesea ilizibile, sistemul se blochează exact viața pacientului depinde de el, iar responsabilitatea este pasată între funcționari blazați și medici copleșiți. Într-un peisaj în care pacientul este prins între lipsa de experiență a noilor generații de practicieni și lehamitea celor epuizați de sistem, promisiunile de digitalizare prin mai degrabă sau jignire adresată celor care au pierdut ani de zile luptându-se cu morile de vânt ale administrației.
În acest context de degradare profundă, anunțul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate privind portalul „e-Sănătatea Mea” nu este primit cu speranță, ci cu un scepticism justificat de decenii de eșecuri. Când dreptul fundamental la starea de sănătate este de funcționare a unui server sau a semnăturii unui ministru trecător, digitalizarea nu mai este un progres, ci o nouă formă de excludere pentru cei care NU mai au timp să aștepte „modernizarea”.
Digitalizarea de carton: Odă „e-Sănătății” pe un server născut mort
„Prea frumos ca să fie adevărat”, așa începe orice basm electoral în România, iar CNAS tocmai a scos de la naftalină sau nouă gogoașă digitală, poleită cu pixeli sclipitori: portalul „e-Sănătatea Mea”. După ce au transformat celebrul Card de Sănătate într-un bibelou de plastic absolut inutil, bun doar de scărpinat în ureche când serverul cade ritualic de două ori fiecare oră, băieții deștepți din sistem ne promit acum raiul pe ecran.
Potrivit unor comunicate de presă care miros a cerneală proaspătă și a demagogie veche, până la sfârșitul verii (nu se specifică în ce mileniu), asiguratul român va mai mult pe norișori informatici. Cică vom vedea online tot: de la rețeta de aspirină la istoricul medical, pe care oricum mulți medici îl scriu și acum cu „piciorul” pe foi îngălbenite de vreme. Platforma promite și un portal de programări. Probabil o listă de așteptare virtuală unde puteți vedea în timp real cum mori cu zile, dar într-un mod „transparent și eficient”.
Partea cea mai savuroasă a spectacolului vine însă din zona „plecăciunilor”. Conf. univ. dr. Remus-Remus Moldovan, șeful de la butoanele banilor noștri de sănătate, s-a pus pe mulțumit de parcă tocmai ar fi luat Oscarul pentru cel mai bun film de ficțiune. Ia mulțumit ministrului Cseke Attila pentru că „a susținut inițiativa” (că doar fără binecuvântarea de la Partid, nici mouse-ul nu face click), dar nu ia uitat nici pe Rafila sau Rogobete. Un cor de osanale pentru niște domni care au privit cu „atenție și îngrijorare” cum se prăbușește sistemul, în timp ce cardul de sănătate dat, erori mai des decât un calculator de pe vremea bunicii. E ca și cum te-ai îneca în mare și i-ai mulțumi celui care ți-a promis o barcă gonflabilă, deși încă nu a găsit pompa.
Și, bomboana de pe coliva digitalizării: proiectul are „sprijin parlamentar”. Toate partidele s-au unit în cuget și-n simțiri sub lozincă „Sănătatea ne unește pe toți”. Probabil îi unește în jurul aceluiași buget baban de tocat pe softuri care vor merge „brici” doar în prezentările PowerPoint. În timp ce echipele de experți „lucrează permanent” (probabil la pauză de masă), pacientul român stă la coadă, cu biletul de trimitere în mână, rugându-se ca măcar de date asta „să meargă sistemul”.
Diagnosticul unui sistem în agonie
Adevărul, dincolo de ecranele lucioase și discursurile sforăitoare, este unul de o cruzime înfiorătoare. Casa de Sănătate și clasa politică românească au transformat suferința umană într-un tabel Excel pe care nu știe nimeni să-l citească. După 30 de ani de reformă, de promisiuni digitale care s-au stins odată cu mandatul principal, rămânem cu aceeași realitate a sistemului: un care te umilește înainte de a-ți trata.
În timp ce politicienii împart mulțumiri reciproce în palatele lor, pacienţii cronici rămân ostatici unei birocrații kafkiene. „e-Sănătatea Mea” sună aproape ca o ironie sinistră: în realitate, sănătatea nu mai este a pacientului, ci a devenit moneda de schimb a unor contracte de software grase și a unor orgolii politice deșarte.
Este deznădăjduitor să vezi cum se ridică catedrale digitale pe ruinele unor spitale în care încă mai cade tencuiala. Pentru românul de rând, care are nevoie de o rețetă azi ca să mai fie în viața mea, acest portal este doar o altă formă de amăgire. Ne așteaptă încă decenii de „erori de sistem”, de „servere picate” și de „lipsă de fonduri”, în timp ce singura certitudine rămâne reziliența mută a unui popor învățat să îndure. Sănătatea nu ne unește, domnilor politicieni; ea vă demască neputința și nepăsarea în fața morții, pe care nicio platformă informatică nu o va putea „digitaliza” vreodată.
Sistemul medical de azi a fost gândit pe banii lu’ Rockefeller prin fund. Carneige. Trebuie să fi curentat rău să crezi că ne vor binele.