Premiile Nobel la 130 de ani de la moartea lui Alfred Nobel și 125 de la prima decernare

Premiile Nobel din 2026 vor începe să fie anunțate săptămâna viitoare, luni, 5 octombrie, cu cel pentru fiziologie sau medicină, și se vor încheia pe 12 octombrie cu premiul pentru științe economice.

Timp de o săptămână, numele celor care au obținut una dintre cele mai râvnite distincții internaționale vor ocupa prima pagină a presei din întreaga lume, iar fiecare anunț va readuce în atenție o instituție creată în urma unei decizii luate de un om care nu mai era în viață când primul premiu a fost acordat. În 2026 se împlinesc 130 de ani de la moartea lui Alfred Nobel, mort la San Remo la 10 decembrie 1896, și 125 de ani de la prima ceremonie Nobel.

Valoarea premiului a fost majorată recent la 12 milioane de coroane suedeze pentru fiecare categorie, iar pentru laureați recompensa financiară este însoțită de o notorietate internațională pe care puține alte distincții o pot produce. În spatele medaliei, diplomei și sumei de bani se află însă o istorie începută cu un inventator suedez care a acumulat o avere considerabilă din chimie și industrie și care, cu un an înainte de moarte, a hotărât ca cea mai mare parte a acestei averi să fie folosită pentru recompensarea unor realizări în beneficiul omenirii.

Cine a fost Alfred Nobel

Alfred Bernhard Nobel s-a născut la Stockholm, la 21 octombrie 1833, într-o familie în care inventica și preocupările tehnice erau deja prezente. Tatăl său, Immanuel Nobel, era inginer și inventator, iar după dificultățile financiare care l-au obligat să părăsească Suedia s-a stabilit la Sankt Petersburg, unde și-a refăcut activitatea. Alfred a ajuns în Rusia în copilărie și a primit o educație particulară solidă. Până la 17 ani vorbea suedeza, rusa, franceza, engleza și germana, iar interesul său pentru chimie, literatură și filosofie avea să rămână prezent de-a lungul întregii vieți. NobelPrize.org îl descrie nu numai ca inventator și industriaș, ci și ca autor de poezie și teatru.

Chimia avea să-i aducă averea și, în același timp, să-i marcheze reputația. Nobel a lucrat asupra nitroglicerinei, substanță descoperită de chimistul italian Ascanio Sobrero, extrem de puternică, dar instabilă și dificil de utilizat în condiții sigure. Cercetările au fost periculoase. În 1864, o explozie produsă la laboratorul familiei Nobel din Heleneborg, Stockholm, a provocat moartea mai multor persoane, printre care fratele său mai mic, Emil.

În 1867, Alfred Nobel a obținut brevetul pentru dinamita produsă prin absorbirea nitroglicerinei într-un material poros, kieselgurul. Noua formă de explozibil era mult mai ușor de manipulat și a găsit rapid utilizări în minerit și în marile lucrări de infrastructură. Tunelurile, carierele și drumurile puteau fi construite mai eficient, iar invenția avea să stea la baza unei importante dezvoltări industriale. Nobel nu s-a oprit însă la dinamită. A continuat cercetările asupra explozibililor și a ajuns să dețină 355 de brevete.

Averea sa a crescut odată cu extinderea afacerilor. Nobel a construit fabrici în mai multe țări și a investit în industrie, inclusiv în producția de armament. În 1894 a cumpărat Bofors-Gullspång, companie care includea o uzină metalurgică și o fabrică de arme. Era deja un industriaș internațional, nu doar un inventator care își vindea brevetele. În același timp, avea preocupări intelectuale care depășeau cu mult domeniul tehnic. Citea, scria și coresponda cu oameni implicați în dezbaterile culturale și politice ale epocii.

Relația sa cu Bertha von Suttner ocupă un loc aparte în biografia lui. Scriitoarea și activista austriacă pentru pace fusese pentru scurt timp secretara lui Nobel, iar după plecarea ei cei doi au continuat să corespondeze. Von Suttner devenise o voce importantă a mișcării europene pentru pace, iar Nobel era interesat de problema războiului și a armamentului. Este frecvent susținut că influența ei a contribuit la hotărârea lui de a include pacea printre domeniile recompensate, însă testamentul trebuie privit în contextul mai larg al preocupărilor sale intelectuale și al epocii în care a trăit. În 1905, Bertha von Suttner a devenit prima femeie care a primit Premiul Nobel pentru Pace.

La 27 noiembrie 1895, Alfred Nobel și-a semnat la Paris ultimul testament. Cea mai mare parte a averii sale urma să fie transformată într-un fond, iar veniturile acestuia să fie distribuite anual sub forma unor premii. Testamentul prevedea cinci domenii, fizică, chimie, fiziologie sau medicină, literatură și pace, iar criteriul general era acordarea premiilor celor care, în anul precedent, aduseseră „cel mai mare beneficiu omenirii”.

Aici începe însă o altă poveste, pentru că Nobel nu a lăsat în urmă o instituție deja pregătită să-i execute dorința. A murit la 10 decembrie 1896, iar testamentul său a provocat opoziția unor membri ai familiei și a necesitat negocieri juridice și administrative. Executorii Ragnar Sohlman și Rudolf Lilljequist au avut nevoie de mai mulți ani pentru a transforma dispozițiile testamentare într-un sistem funcțional. Nobel Foundation a fost constituită în 1900, iar primele premii au fost acordate la 10 decembrie 1901.

Nobel stabilise și cine urma să aleagă laureații. Academia Regală Suedeză de Științe primea responsabilitatea pentru fizică și chimie, Institutul Karolinska pentru fiziologie sau medicină, Academia Suedeză pentru literatură, iar Premiul pentru Pace urma să fie acordat de un comitet ales de Parlamentul Norvegiei. Alegerea Norvegiei pentru premiul destinat păcii a rămas una dintre particularitățile testamentului, iar motivul exact pentru care Nobel a optat pentru această soluție nu este cunoscut. La momentul redactării testamentului, Suedia și Norvegia se aflau într-o uniune politică.Primele premii au fost acordate în 1901, iar ceremonia a fost organizată la Stockholm pentru cele patru premii suedeze și la Christiania, actualul Oslo, pentru Premiul pentru Pace. Din acel moment, numele Nobel a început să fie asociat cu o formă de consacrare internațională care avea să crească de la o generație la alta.

Printre laureații deveniți repere ale culturii și științei moderne se numără Albert Einstein, Niels Bohr, Ernest Hemingway și Albert Camus, iar Premiul pentru Pace i-a avut printre laureați pe Nelson Mandela și Maica Tereza. Lista este însă mult mai lungă și cuprinde personalități a căror contribuție a schimbat domenii întregi ale cunoașterii.

Familia Curie ocupă un loc aparte în această istorie. Marie Curie a primit Premiul Nobel pentru Fizică în 1903, împreună cu Pierre Curie și Henri Becquerel, iar în 1911 a primit Premiul Nobel pentru Chimie. Fiica lor, Irène Joliot-Curie, a primit Nobelul pentru Chimie în 1935, împreună cu soțul ei, Frédéric Joliot-Curie. Marie Curie rămâne singura persoană recompensată cu Nobel în două domenii științifice diferite.

Doar cinci persoane au primit două Premii Nobel. Printre ele se află John Bardeen, Frederick Sanger, Linus Pauling, Marie Curie și K. Barry Sharpless. Linus Pauling este singurul om care a primit două premii Nobel neîmpărțite, unul pentru Chimie în 1954 și unul pentru Pace în 1962.

Prestigiul premiilor nu le-a ferit însă de controverse. Unele decizii au fost contestate încă din epocă, iar alte distincții au fost reevaluate ulterior prin prisma schimbărilor din știință și societate. Premiul pentru Medicină acordat în 1949 lui Egas Moniz pentru dezvoltarea leucotomiei prefrontale este unul dintre cazurile cel mai des invocate. Procedura asociată ulterior lobotomiei a fost abandonată în mare măsură după apariția unor tratamente psihiatrice noi și după acumularea unor dovezi privind consecințele sale grave.

Nici Premiul pentru Pace nu a avut o istorie lipsită de controverse. Au fost contestate distincții acordate unor personalități precum Henry Kissinger, Yasser Arafat, Yitzhak Rabin și Shimon Peres, în timp ce absența unor nume de pe lista laureaților a alimentat, la rândul ei, dezbateri. Mahatma Gandhi a fost nominalizat de mai multe ori, dar nu a primit premiul. A murit în 1948, iar Premiul Nobel pentru Pace nu a fost acordat în acel an.

O precizare este necesară în privința celui de-al șaselea premiu cunoscut astăzi sub numele de Nobel pentru Economie. Acesta nu a fost creat de Alfred Nobel și nu figurează în testamentul său. În 1968, cu prilejul împlinirii a 300 de ani de la înființarea băncii centrale suedeze, Sveriges Riksbank a instituit Premiul pentru Științe Economice în Memoria lui Alfred Nobel, acordat pentru prima dată în 1969. El este administrat în cadrul sistemului Nobel și urmează același proces riguros de selecție, dar originea sa este diferită de cea a celor cinci premii prevăzute în testament.

În prezent, premiile sunt anunțate în fiecare an în luna octombrie. Pentru ediția din 2026, anunțurile se desfășoară între 5 și 12 octombrie, începând cu fiziologia sau medicina și încheindu-se cu științele economice.

Laureații nu primesc însă premiile în momentul anunțării. Ceremoniile au loc la 10 decembrie, ziua în care Alfred Nobel a murit. Premiile pentru fizică, chimie, fiziologie sau medicină, literatură și științe economice sunt înmânate la Stockholm, în timp ce Premiul pentru Pace este acordat la Oslo. În acest fel, ziua morții inventatorului a devenit, la mai bine de un secol după dispariția sa, data consacrată anual pentru ceremonia care îi poartă numele.

În istoria lui Alfred Nobel există o ironie pe care timpul nu a șters-o. Numele celui care a câștigat o avere din stăpânirea forței explozive a rămas, peste generații, legat de descoperire, creație intelectuală și ideea de folos public. Dar poate că adevărata lui moștenire nu stă nici în dinamită, nici în milioanele lăsate prin testament și nici măcar în celebritatea premiilor. Ea stă în gestul rar prin care un om și-a proiectat averea dincolo de propria existență și a acceptat ca, după moartea sa, banii să lucreze pentru nume pe care nu le putea cunoaște și pentru idei pe care nu le putea anticipa. La 130 de ani de la dispariția lui, acesta este motivul pentru care Alfred Nobel continuă să fie prezent într-un calendar care nu îi mai aparține, dar pe care testamentul său l-a schimbat definitiv.

Surse: NobelPrize.org – Alfred Nobel; NobelPrize.org – About the Nobel Prize; NobelPrize.org – Nobel Prize facts; NobelPrize.org – Primele Premii Nobel; NobelPrize.org – Istoria Fundației Nobel; Reuters – Premiile Nobel 2026; Everything to Know About the Nobel Prizes and the 2026 Award Announcements, Global Banking and Finance.com. Coperta: Muzeul premiilor Nobel; foto 1 Alfred Nobel ambele de la NobelPrize.org.