Procurorul-șef Marius Voineag, acuzat că a capturat DNA

Un efort de investigație extins, desfășurat pe parcursul a peste un an și jumătate de echipa Recorder, a culminat cu publicarea unui documentar care descrie prăbușirea independenței sistemului judiciar. Potrivit materialului, justiția din România ar fi ajuns în situația de a fi „capturată” prin mecanisme subtile, dar devastatoare, care au transformat-o, în esență, într-un „paradis al infractorilor”.

Dezvăluirile, bazate pe mărturiile anonime și publice ale unor magistrați, arată cum un grup restrâns de interese, format din politicieni și judecători și procurori cu funcții de conducere, a reușit să pună mâna pe un pilon cheie al statului de drept. Procurorul militar Liviu Lascu, fostul șef al DNA Crin Bologa și o procuroare din instituție, intervievată sub anonimat, susțin că Marius Voineag, procurorul-șef al DNA, ar fi instaurat un control fără precedent asupra dosarelor.

Potrivit lui Lascu și procuroarei cu identitate protejată, imediat după instalarea în funcție, Voineag le-ar fi cerut procurorilor de caz să-l informeze despre orice solicitare adresată judecătorului de drepturi și libertăți — de la cereri de reținere, la percheziții sau interceptări. „Asta nu s-a întâmplat niciodată la fosta conducere”, spune Lascu.

Procuroarea intervievată anonimizat afirmă că situația de tensiune și presiune nu este singulară, ci reflectă „o stare de resemnare” care s-ar fi extins în întregul sistem judiciar.

Căderea Justiției: de la proteste la prescripție sistemică

Documentarul amintește de cele mai mari proteste din ultimele decenii, declanșate de adoptarea Ordonanței de Urgență 13 (OUG 13), proteste care apărau independența justiției. Contrar speranțelor societății, sistemul a suferit transformări profunde în tăcere, culminând cu o realitate greu de digerat: dosarele de mare corupție sunt îngropate în mod sistematic.

Mecanismul de bază al capturii:

1. Concentrarea puterii: Politicul ar fi oferit un cadru legislativ care a creat o structură judiciară piramidală, concentrând puterea administrativă și decizională în mâinile unui mic grup de magistrați cu funcții de conducere (lideri din CSM și șefi de instanțe/parchete).

2. Serviciul la schimb: În schimbul puterii administrative, acest grup de magistrați ar fi oferit o „justiție liniștită,” care nu mai deranjează „marii corupți.”

Gravitatea situației este rezumată de un magistrat intervievat: „România e în situația de a fi mai aproape de un paradis al infractorilor decât de un stat de drept.” O altă observație este că „senzația este că orice ai face, scapi.”

Cazuri emblematice de prescriere și achitare:

• Prescrieri masive: Faptele de corupție au ajuns la prescripție, permițând unor inculpați celebri să scape de responsabilitatea penală. Printre aceștia se numără Bogdan Olteanu (care scăpat de condamnarea de cinci ani de închisoare pentru mită de 1 milion de euro), inculpații din dosarul Hexi Pharma, și Cătălin Voicu.

• Achitări contestate: Achitări definitive au fost pronunțate în dosare importante, inclusiv pentru Valeriu Zgonea și fostul ministru Nicolae Bănicioiu. Decizii ale Înaltei Curți au permis reevaluarea condamnărilor definitive, ducând la eliberarea din închisoare a unor inculpați ca Sebastian Vlădescu și Ionuț Costea.

Controlul discreționar asupra instanțelor și intimidarea judecătorilor

Una dintre cele mai puternice acuzații se referă la încălcarea flagrantă a principiului fundamental al justiției imparțiale: repartizarea aleatorie a dosarelor.

• Violarea E-CRIS: La Curtea de Apel București (CAB), s-a dezvoltat o practică de a schimba în mod repetat și discreționar membrii completurilor de judecată. Această metodă ar avea scopul de a submina cercetarea judecătorească, de a prelungi nejustificat procesele și, în final, de a forța prescrierea sau obținerea soluției dorite de structurile de conducere.

CSM și Inspecția Judiciară (IJ) – ”instrumente de represiune”:

• CSM, un monolit: Consiliul Superior al Magistraturii, menit să apere independența judecătorilor, este acuzat că funcționează ca un „monolit” (cu majorități zdrobitoare de 8 la 1), ignorând semnalele grave din sistem.

• Excluderea judecătoarelor Panioglu și Guluțanu: Cazul judecătoarelor Daniela Panioglu și Alina Guluțanu de la CAB este prezentat ca un exemplu dur de represiune. După ce au decis că nu există motive pentru schimbarea abuzivă a unui complet de judecată (în dosarul Vișoiu/Pendiuc), ele au fost reclamate de conducerea instanței și, în final, excluse din magistratură de către Secția de Judecători a CSM. Panioglu făcuse parte din completul care l-a condamnat pe fostul primar Sorin Oprescu.

• Instaurarea fricii: Mărturiile arată că la nivelul instanțelor s-a instalat o frică puternică. Magistrații care nu se aliniază așteptărilor conducerii sunt marginalizați, mutați, li se iau dosare sau sunt hărțuiți de Inspecția Judiciară, percepută ca un veritabil „factor de constrângere.”

Acuzații directe de ingerință asupra DNA

Mărturiile din interiorul Direcției Naționale Anticorupție (DNA) arată că ingerințele s-au manifestat și la nivelul parchetelor, ducând la blocarea sau clasificarea selectivă a unor anchete:

• Acuzații la adresa lui Marius Voineag: Procurorul Niculai Cârlescu l-a acuzat pe procurorul-șef DNA, Marius Voineag, că l-a înlăturat abuziv dintr-un dosar care îl viza pe fostul șef al ASF, Nicu Marcu. Acuzația este legată de o presupusă prietenie și de angajarea surorii lui Voineag la ASF sub conducerea lui Marcu. În final, dosarul lui Marcu a fost clasat.

• Intervenția serviciilor în cazul Mocioalcă: În cazul senatorului PSD Ioan Mocioalcă, vizat de DNA Timișoara pentru trafic de influență, surse din anchetă susțin că, după declanșarea urmăririi penale, au intervenit „telefoane” de la șefi din structurile locale (inclusiv SRI și Prefectură).

• Imunitate pentru SRI: O anchetă DNA a scos la iveală că Serviciul Român de Informații (SRI) se număra printre instituțiile care au făcut achiziții suspecte de uniforme de la o firmă privată. Cu toate acestea, partea de dosar care viza SRI a fost clasată, în timp ce restul dosarului care viza instituții civile a mers mai departe.

Răspunderea societală și politică

Documentarul Recorder concluzionează că, oricât s-ar ascunde după deget, independența procurorilor și judecătorilor depinde, în ultimă instanță, de voința politică. O justiție eficientă și coerentă va exista doar atunci când factorul politic o va dori cu adevărat, arătând că majoritatea politicienilor se gândeau la propria imunitate, nu la binele comun, atunci când dezbăteau legile justiției.