PSD se pregătește să preia guvernarea. Dar adevărul pare să fie altul

 

România nu se află doar în fața unei noi nominalizări de premier. Se află în fața bilanțului unui sistem politic care, de mai bine de un deceniu, își schimbă oamenii, dar își păstrează mecanismele. Și, încet, se poate constata ceva ce politica refuză să admită: România funcționează și cu un Guvern cu puteri limitate.

Poate chiar prea bine pentru ca această realitate să fie ignorată.

Totul trebuie privit de la Colectiv, în 2015.

Tragedia de la Colectiv nu a fost doar o tragedie. A fost momentul în care România a văzut, în forma cea mai brutală, cât de vulnerabil poate deveni cetățeanul în fața unui stat care nu își îndeplinește obligațiile fundamentale. Guvernul Ponta a plecat. Clasa politică a promis schimbarea. Klaus Iohannis a devenit principalul beneficiar instituțional al unei perioade în care societatea cerea altceva.

Dar, în loc ca lecția Colectiv să producă o democratizare reală a mecanismelor de putere, în anii următori s-a consolidat o altă idee: certitudinea guvernamentală construită prin înțelegeri politice între PSD și PNL, ca și cum alternanța democratică ar putea fi înlocuită de o guvernare bătută în cuie.

Klaus Iohannis a venit cu această concepție a stabilității politice garantate prin formula PSD–PNL. Critica ei ca fiind antidemocratică pornește tocmai de aici: democrația presupune competiție, alternanță și posibilitatea reală ca rezultatul electoral să schimbe puterea, nu fixarea anticipată a unei formule de guvernare.

Această obsesie a „certitudinii guvernamentale” nu a dispărut. România încă pare captivă ideii că stabilitatea înseamnă ca aceleași forțe politice să rămână permanent în centrul puterii, indiferent de rezultatul electoral, de costurile guvernării sau de nemulțumirea societății.

Au trecut însă mai bine de zece ani.

Klaus Iohannis a avut două mandate la Cotroceni. Guvernele s-au schimbat, majoritățile s-au schimbat, partidele s-au reașezat, dar problemele structurale ale statului au rămas. Iar ceea ce trebuia să fie ruptura de un stat incapabil să-și îndeplinească misiunea s-a transformat, paradoxal, într-o nouă formă de conservare a mecanismului.

Mai mult, Iohannis însuși a ajuns să vorbească despre eșecul statului român. Adevărul pe care îl constata era, în fond, adevărul statului pe care îl păstorise.

Astăzi, Nicușor Dan vorbește, la rândul său, despre România ca despre un stat eșuat și, în același timp, l-a invocat pe Klaus Iohannis drept model pentru un posibil consilier.

Iată paradoxul: omul care constată eșecul sistemului poate ajunge să caute experiență chiar în rândul celor care au administrat sistemul înaintea sa.

Aici apare întrebarea care nu mai poate fi ocolită: dacă diagnosticul este aproape același, după zece ani de la Colectiv, ce s-a schimbat cu adevărat?

Pentru că statul nu este un obiect care poate fi predat de la un președinte la altul, cu toate defecțiunile sale incluse în inventar. Președinții, guvernele și parlamentele sunt responsabili pentru felul în care instituțiile funcționează, iar responsabilitatea nu poate fi transferată la nesfârșit.

Există chiar riscul unei ironii istorice: Nicușor Dan să ajungă să tămâieze, simbolic, ceea ce Iohannis a lăsat în urmă. Nu neapărat pe fostul președinte, ci sistemul politic și instituțional pe care îl moștenește și pe care îl poate perpetua dacă se limitează la constatarea eșecului.

Iar acum PSD se pregătește să preia guvernarea.

Dar PSD nu preia o Românie desprinsă de trecut. Preia o Românie cu deficit, cu instituții contestate, cu administrație greoaie, cu o societate profund neîncrezătoare și cu un stat despre care ultimii săi conducători au ajuns să vorbească în termenii eșecului.

Și aici apare contradicția fundamentală: dacă România poate funcționa cu un Guvern cu puteri limitate, de ce este prezentată instalarea rapidă a unui nou Guvern ca o urgență absolută, indiferent de formula politică prin care acesta ar urma să fie construit?

Poate că problema nu este absența guvernării, ci obsesia pentru ocuparea guvernării.

De aceea, problema nu este cine intră la Palatul Victoria.

Problema este dacă se schimbă ceva din mecanismul care a produs această realitate.

România nu mai are nevoie de încă o rotație de funcții prezentată drept schimbare de sistem. Nu are nevoie ca un partid să preia guvernarea pentru a administra aceleași probleme cu alți oameni.

Are nevoie de răspunsuri.

Cine a condus? Cine a decis? Cine a beneficiat? Cine a tolerat? Cine a blocat reforma? Și cine își asumă, în sfârșit, consecințele?

Colectiv a arătat că un stat poate eșua în cele mai dramatice momente.

Iohannis a constatat ulterior eșecul.

Nicușor Dan îl constată din nou.

Iar PSD se pregătește să preia guvernarea.

Și atunci apare întrebarea care duce discuția până la originea acestui sistem: dacă PSD există astăzi, după toate transformările sale, nu poate fi privit și ca arma politică post-mortem a lui Ion Iliescu? Nu în sensul unei comenzi directe, ci ca expresie politică a unei construcții pe care România nu a reușit niciodată să o închidă definitiv.

Poate că aici se află adevărata explicație a obsesiei pentru certitudinea guvernamentală: schimbăm guvernele, schimbăm președinții, schimbăm sloganurile, dar păstrăm mecanismul.

Iar dacă mecanismul rămâne, schimbarea devine decor.

România nu are nevoie de un nou păstor pentru același stat eșuat.

Dar nu trebuie oare să afle de ce, după mai bine de treizeci și cinci de ani, același mecanism continuă să producă aceleași rezultate?

Share

1 COMENTARIU

  1. Nu e nevoie de Klauss Johhanis consilier la Cotroceni pentru a ajunge la ruină. Îl are consilier pe Vlad Voiculescu din cauza căruia România a aruncat pe apa sâmbetei peste un miliard de euro cheltuiți aiurea pe vaccinuri. Cu vlăduț la Cotroceni dezastrul național este asigurat și chiar garantat. Deja se vede fundul prăpastiei fără binoclu. Suntem aproape.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Precizare

CotidianulHD este un spațiu liber și independent dedicat vocii hunedorenilor pentru România precum și celor plecați la muncă și cu preocupări legate de regiune dar și de soarta țării și viața lumii, în spiritul foilor de altădată, dedicate adevărului și dreptății,informării și dezbaterii.

Celor care ne citesc le cerem respect pentru subiect, indiferent că este vorba despre persoane, despre comunități, religii, țări sau popoare. Îi rugăm pe toți să se exprime cuviincios și la subiect și să nu se teamă să spună ce gîndesc despre stat și conducători.

Toate postările care se depărtează de acest spirit ar putea fi ignorate sau editate dar numai cu gîndul la curățenia agendei publice!

Sfîrșitul mini-regatelor de primari nemuritori

Ultimul val tulbure de țipete și nemulțumiri, de critici,...

Ultima Oră

Share

bigfm

Similare
Articole

Madrigal la Paris: două premiere absolute și trei concerte extraordinare

Corul Național de Cameră „Madrigal – Marin Constantin”, dirijat...

A plecat din Petroșani și a cucerit Japonia! Povestea lui Vlad Tănasie, românul devenit campion mondial la sushi

Vlad Tănasie a câștigat în 2026 World Sushi Cup Japan, devenind cel mai bun chef de sushi străin din lume.

Franța a trimis trupe în Ucraina, în secret

Soldații francezi se află în Ucraina din vara anului 2026.