Am intrat în recesiune. Tehnică, suspină cei care încearcă să vopsească repede gardul în care premierul Ilie Bolojan a dat. Nu știm încă cu ce, cu oiștea, cu capul sau cu ceea ce insinuează anumite expresii populare. Tánczos Barna, vice-premier în guvernul recesionist, își laudă șeful pentru că acesta și-a asumat mandatul într-un moment dificil, când nimeni altcineva nu a dorit să preia funcția. Ba, chiar încearcă să împrăștie prin ventilator vina acestuia de a fi luat decizii nepopulare și păguboase. „Este omul care și-a asumat acest lucru, care a avut susținerea coaliției și cu care mergem înainte și lucrăm zi de zi”. Tot țanțoșul scutier Barna, ne amenință că Beau le Jean, cavaler al tristei figuri din tagma lui Don Quijote, „are toate șansele” să rămână în funcția de premier până la rotativa guvernamentală programată în 2027.
Dar până la urmă, ce este „recesiunea tehnică”? Un biet indicator statistic pe termen scurt. Raportată la „performanța” guvernului, ea este doar un semnal de alarmă care cere o analiză tehnică serioasă. Care este contextul extern, cât cântărește moștenirea politicilor anterioare, din ce poate fi compusă creșterea economică viitoare și ce măsuri trebuie luate. „Recesiunea tehnică” nu este o simplă coincidență, cum nu este o sentința asupra competenței guvernului. Și totuși, cum a tratat guvernul amenințarea recesiunii? Pachetele de măsuri asumate de Ilie Bolojan care au urmărit „majorarea veniturilor bugetare”, au fost doar un niște măsuri fiscale restrictive și habarniste. Atât. Doar taxe și tăieri de la populație, fără nici un studiu de impact, fără nici o măsură de relansare economică, fără nici un plan de restructurare administrativă. A majorat cota standard de TVA cu un efect în lanț. Prețuri mai mari, putere de cumpărare mai mică, un consum mai slab. A crescut accizele la combustibili, alcool, tutun, energie și a provocat scumpiri în transporturi, la alimente și servicii. Costul vieții a crescut, iar consumul s-a încăpățânat să scadă. A mărit impozitul pe dividende, lovind nu în multinaționale care nu au nevoie de dividende cât timp fac încă „optimizare fiscală”, ci în IMM-urile clasei de mijloc, nevoite să își reducă investițiile și să frâneze activitatea economică. A înghețat salariile din sectorul public, cât și pensiile, refuzând prin OUG să le indexeze conform legii. Efectul, în condițiile inflației, campioană europeană, a fost scăderea consumului și pauperizarea celor cu venituri mici. A redus subvenții și facilități, precum voucherele de vacanță, bursele studenților, a pus CASS pe pensii și a obligat persoanele co-asigurate, în special mamele casnice, să se asigure. În consecință, a pus în cap turismul intern, a scăzut veniturile pensionarilor și familiilor cu un singur întreținător. Din nou, presiune pe consum.
Și cum într-o economie precum cea a României, consumul populației este o componentă majoră a PIB-ului, când mărești TVA și accizele, îngheți venituri și crești povara fiscală, consumul scade, cu efecte în cascadă. Firmelor le scad vânzările și implicit plătesc mai puțin TVA, își ajustează producția după vânzări, nu mai investesc și plătesc mai puțin sau deloc impozit pe profit. Și așa apare recesiunea tehnică, pentru că Ilie Bolojan, „salvatorul”, fie nu știe, fie nu vrea să ia măsuri reale de relansare a economiei. Deci da, genul acesta de „pachet de măsuri” care are o legătură directă și logică cu intrarea în recesiune tehnică, dacă nu este compensat de investiții în ramurile care pot susține rapid creșterea economică sau exporturi mai puternice, duce inevitabil la recesiune profundă.
A greși este omenește, a persevera în greșeală este de-a dreptul diabolic. Sau prostesc. Premierul Bolojan persistă cu încăpățânare în „strategia” sa și vede o parte bună a acestor măsuri care nu au făcut altceva decât să slăbească consumul. „Au scăzut ușor importurile”, zice el. Păi cum să nu scadă nea Ilie, că doar a scăzut consumul și importurile sunt excedentare în biata noastră balanță comercială. Ah, și vrei să crească exportul ? Fără să faci nimic, fără să sprijini prin măsuri țintite creșterea competitivității produselor care se califică pentru export, fără să colaborezi cu BNR ca să nu mai intervină și să susțină inutil leul? Slabe speranțe. Ne dai exemplu cu familia care consumă mai mult decât produce. Înduioșător, dar confunzi marfa cu ambalajul, familia în exemplul tău este statul, cu sute de secretari de stat, secretare, mașini, birouri, telefoane, salarii babane, firmele de stat cu pierderi pentru că plătesc salarii uriașe unor incompetenți puși pe criterii politice, pilele și relațiile din consiliile de administrație, partidele subvenționate, pensiile, nu doar cele ale magistraților, că dacă ar face ce trebuie, chiar le-ar merita, dar cele ale parlamentarilor, ale polițiștilor ieșiți la pensie la nici 50 de ani. Instituțiile statului, unele inutile, înțesate de rude, amante și atârnători de partid. Și să nu uit, cinci vice-premieri, unul mai inutil ca altul. Dacă ai sânge în instalație, aici trebuie să începi cu tăierile. Și înțelege în al 25-lea ceas că nu poți crește un impozit ca TVA-ul prin creșterea procentului, ci doar prin creșterea bazei de impozitare, a valorii adăugate, nu a taxei sau, pe înțelesul tău, a vânzărilor. Calculează corect impozitele cu care ai cocoșat oamenii, stopează „optimizarea fiscală” la multinaționale, adică evaziunea pe care o fac pentru că suntem un „sat fără câini”. Sau cu câini dedulciți la un os de ros…
Soluția finală este poate în exemplu sinistrei de la mediu, Diana Buzoianu. Perseverează cu programul antisocial, oamenii se vor obișnui, așa cum s-au obișnuit și fără apă, că, oricum, nu vor mai avea după ce să o bea…
