Consiliul Județean Hunedoara a aprobat noi investiții de peste 266 de milioane de lei la ruinele Minei Petrila. Deşi miza este uriaşă, documentațiile tehnice au ajuns pe masa aleșilor cu doar câteva ore înainte de ședințele comisiilor de specialitate, ceea ce face imposibilă o analiză serioasă a proiectelor.
Proiectele, aprobate pe repede înainte cu „maşina de vot” pilotată de administratorul judeţului, vizează consolidarea, reabilitarea și punerea în valoare a unor clădiri din ansamblul fostei exploatări miniere. Este vorba despre: 150.382.950,07 lei, cu TVA pentru ruinele Stației de sortare; 95.993.201,70 lei, cu TVA pentru Stația compresoare și Coșul de fum; 19.991.695,09 lei, cu TVA pentru fostele Ateliere mecanice.
Vot în orb pe ruinele monumentale
Consilierul județean AUR, Marius Mane, susține că problema nu este doar valoarea investițiilor, ci și modul în care acestea sunt supuse aprobării. Potrivit acestuia, fiecare documentație DALI are între 300 și 400 de pagini, însă materialele au fost puse la dispoziția consilierilor cu aproximativ 16 ore înaintea ședințelor comisiilor de specialitate, deși ședința ordinară a Consiliului Județean fusese convocată cu patru zile înainte.
„Acest lucru a devenit o regulă pentru tot ce înseamnă documentații de investiții ce trebuie aprobate la Consiliul Județean Hunedoara”, afirmă consilierul județean.
Marius Mane pune sub semnul întrebării și oportunitatea unor investiții atât de mari în clădiri pe care le consideră puternic degradate și fără o valoare arhitecturală deosebită, apreciind că resursele financiare ar putea fi direcționate către alte investiții considerate prioritare pentru comunitățile locale.
Subiectul a generat numeroase reacții în spațiul public. O evaluare serioasă presupune studierea expertizelor tehnice, a devizelor, a gradului de degradare, dar cea mai gravă problemă rămâne lipsa de transparență administrativă.
„Cum pot consilierii județeni să analizeze documentații de 300-400 de pagini, care implică aproape 50 de milioane de euro, dacă acestea sunt primite cu doar câteva ore înainte de ședințele comisiilor?”, se întreabă unul dintre comentatorii subiectului.
Care este argumentul Consiliului Județean
Conducerea Consiliului Județean Hunedoara susține însă, încă de la lansarea proiectului de regenerare a fostei Mine Petrila, că investițiile urmăresc salvarea și valorificarea unuia dintre cele mai importante ansambluri de patrimoniu industrial din România.
Potrivit administrației județene, proiectul face parte din programul „Regenerare și revitalizare urbană”, finanțat prin fonduri europene, și are ca obiectiv conservarea clădirilor clasate ca monument istoric, punerea lor în siguranță și transformarea fostei exploatări miniere într-un pol cultural, educațional și turistic.
Documentațiile DALI supuse aprobării reprezintă etapa tehnico-economică necesară pentru continuarea proiectelor și pentru accesarea finanțării europene. În această fază sunt aprobați indicatorii tehnico-economici și soluțiile tehnice de principiu, urmând ca proiectele tehnice și procedurile de achiziție să stabilească ulterior detaliile de execuție și costurile pe categorii de lucrări.
O dezbatere care depășește cazul Petrila
Dincolo de disputa privind oportunitatea investițiilor, cazul readuce în discuție modul în care sunt adoptate proiectele cu impact financiar major în administrația județeană.
Întrebarea ridicată de opozanții proiectului nu vizează doar starea clădirilor fostei mine, ci și timpul efectiv pe care îl au consilierii județeni la dispoziție pentru analizarea unor documentații tehnice complexe înainte de exprimarea votului asupra unor investiții de peste 266 de milioane de lei.
Nu contest ideea de a salva patrimoniul, dar mi se pare îngrijorător modul în care se votează astfel de sume: când documentațiile (DALI) sunt trimise cu atât de puțin timp înainte, practic nu mai există posibilitatea unei analize reale. Dacă tot vorbim de zeci de milioane de euro, am nevoie de transparență și de explicații clare: ce anume se va face, cât costă fiecare componentă, ce urgențe reale sunt și de ce aceste investiții sunt prioritare față de alte nevoi ale comunității.