”O întrebare simplă” legată de Sistemul Energetic Național

„Din capul locului o spun răspicat: nu vreau să idealizez cărbunele, nu contest tranziția energetică și nu sunt adeptul întoarcerii în timp. România trebuie să se decarbonizeze și trebuie să construiască noile capacități energetice. Dar nu pot să nu pun o întrebare simplă: Cum poți cere unei companii să rămână disponibilă pentru securitatea Sistemului Energetic Național și, în același timp, să-i slăbești capacitatea financiară de a face exact acest lucru?”

Este întrebarea lansată de Victor Banța, doctor în management, cu experiență în sectorul energetic și membru al Consiliului de Supraveghere al Complexului Energetic Oltenia (CEO), într-o discuție despre viitorul companiei, retragerea centralelor pe lignit și siguranța sistemului energetic.

România a rămas temporar fără producția ambelor unități nucleare de la Cernavodă. Cele două reactoare asigură, în condiții normale, aproximativ 20% din producția națională de energie electrică.

Fără aportul nuclear, sistemul trebuie să acopere un deficit important prin celelalte surse interne și prin importuri. Presiunea se vede mai ales seara, când producția fotovoltaică scade rapid și ajunge aproape de zero.

Pentru Banța, problema nu este alegerea dintre cărbune și energia verde. „Așadar, nu discutăm despre nostalgie după cărbune. Discutăm despre securitate energetică.”

2,66 miliarde de euro pentru restructurarea Complexului Energetic Oltenia

Planul de restructurare al Complexului Energetic Oltenia stă la baza Deciziei (UE) 2022/1920 a Comisiei Europene, prin care Bruxelles-ul a aprobat un ajutor de restructurare de aproximativ 2,66 miliarde de euro. România a primit aprobarea în condițiile respectării măsurilor asumate prin plan.

Cadrul național pentru acest ajutor a fost stabilit prin OUG nr. 21/2022, modificată ulterior prin mai multe acte normative. CEO trebuie să reducă producția pe lignit, să dezvolte capacități regenerabile și pe gaze și să suporte costurile asociate transformării companiei.

Banța consideră că aici apare una dintre marile contradicții ale actualei politici energetice. „CEO trebuie să treacă printr-o transformare profundă: reducerea producției pe lignit, construirea de noi capacități regenerabile și pe gaze și susținerea costurilor uriașe ale acestei tranziții.”

Problemele apar la capitolul finanțare. În februarie 2026, Guvernul României a recunoscut că CEO nu a primit diferența de grant de 425,8 milioane de lei prevăzută pentru anul 2025 în mecanismul de ajutor de stat destinat achiziției certificatelor de emisii de CO₂.

În același an, Executivul a precizat că societatea a cheltuit în 2025 peste 2 miliarde de lei pentru certificatele de CO₂. Guvernul a indicat, totodată, o estimare de aproximativ 697 milioane de lei pentru rezultatul operațional pozitiv al companiei.

Banța susține că aceste cifre trebuie privite împreună. „Complexului Energetic Oltenia i se cere simultan să cumpere certificate de emisii, să finanțeze funcționarea curentă, să-și reducă cheltuielile, să susțină restructurarea, să participe la construirea noilor capacități, să gestioneze costurile sociale ale restructurării, să-și păstreze capacități disponibile și să producă atunci când Sistemul Energetic Național are nevoie de energie controlabilă.”

Toate aceste obligații presupun resurse financiare. „Când sute de milioane de lei prevăzute în mecanismul financiar al restructurării nu sunt puse la dispoziția companiei, consecința economică inevitabilă este creșterea presiunii asupra resurselor financiare necesare funcționării și investițiilor.”

Statul este proprietar, dar are nevoie de energia CEO

România este acționarul majoritar al Complexului Energetic Oltenia. Statul stabilește direcția politicii energetice și și-a asumat calendarul pentru restructurarea și decarbonizarea companiei.

În același timp, statul are nevoie de capacități care pot produce energie atunci când alte surse nu sunt disponibile. „Aici începe problema. Statul român, acționarul majoritar al CEO, stabilește politica energetică și a participat la asumarea calendarului de restructurare și decarbonizare. Și tot statul are nevoie ca Sistemul Energetic Național să rămână sigur.”

Banța consideră că simpla solicitare adresată CEO de a se transforma nu este suficientă. „De aceea nu cred că este suficient să-i spui unei companii: Transformă-te! Trebuie să-i asiguri și condițiile în care această transformare poate fi realizată.”

Unul dintre exemple este aportul de capital de 180 de milioane de euro aprobat de stat prin OUG nr. 21/2022. Suma urma să intre în capitalul social al Complexului Energetic Oltenia. Valoarea aportului și a primei de emisiune a ajuns la aproximativ 891 milioane de lei.

Potrivit informațiilor publice invocate de Banța, banii nu au ajuns însă la companie. CEO a cerut ulterior în instanță plata sumei de 891.089.121 de lei. Tribunalul București a respins, în iulie 2026, cererea formulată de companie prin procedura ordonanței de plată.

Ce ar fi însemnat aproape 891 de milioane de lei?

Complexul Energetic Oltenia a raportat pentru 2025 o pierdere netă de aproximativ 1,1 miliarde de lei. Banța precizează că aportul de capital nu trebuie confundat cu un venit și nu ar fi transformat automat pierderea în profit. „Nu spun că aportul de capital de 891 milioane lei ar fi transformat contabil această pierdere în profit. Ar fi fals.”

În schimb, suma ar fi putut consolida poziția financiară a companiei. „Capitalul nu este venit, dar aportul de capital ar fi însemnat un plus de reziliență financiară: lichiditate, capacitate de finanțare și resurse pentru investiții.”

La această sumă se adaugă cele 425,8 milioane de lei reprezentând diferența de grant care, potrivit Guvernului, nu a fost acordată în 2025. „De aceea întrebarea corectă nu este: Ar fi avut CEO profit? Întrebarea corectă este: Când și în ce măsură vor fi asigurate integral resursele și mecanismele financiare pe care statul însuși le-a prevăzut pentru această restructurare?”

De ce contează cărbunele

Lignitul are un dezavantaj major: emisiile ridicate de CO₂. În sistemul european ETS, certificatele de emisii au un impact semnificativ asupra costului de producție. Din acest motiv, România trebuie să construiască surse care să înlocuiască treptat centralele pe cărbune. Există însă o caracteristică strategică a lignitului pe care energia solară și cea eoliană nu o au: combustibilul poate fi depozitat.

Banța face o distincție clară între stocurile de lignit și bateriile BESS. „Nu compar un depozit de lignit cu un sistem BESS. Sunt lucruri fundamental diferite. Dar au un element comun important pentru securitatea energetică: disponibilitatea resursei când sistemul are nevoie de ea.”

O centrală pe lignit poate transforma combustibilul depozitat în energie electrică atunci când grupurile sunt disponibile. Un sistem BESS poate prelua energia din rețea și o poate furniza rapid atunci când apare cererea. „Un sistem BESS preia energie electrică din sistem, o stochează sub formă electrochimică și o poate restitui rapid rețelei.”

Pentru o baterie contează atât puterea pe care o poate livra, cât și durata pentru care poate menține acel nivel. „Puterea instalată a unei baterii ne spune cât poate livra într-un anumit moment; capacitatea în MWh ne spune cât timp poate face acest lucru.”

De aici rezultă și o limită importantă a bateriilor. „Un BESS poate fi extraordinar pentru echilibrare și pentru mutarea energiei de la orele cu producție excedentară către vârful de seară. Dar o baterie nu este o sursă primară de energie. Ea trebuie mai întâi încărcată. De aceea, stocarea trebuie privită împreună cu producția, nu în locul producției.”

BESS în locul centralei pe gaze de la Ișalnița?

Una dintre variantele discutate pentru viitorul CEO vizează dezvoltarea unui sistem BESS în locul proiectului pe gaze de la Ișalnița.

Banța consideră că stocarea va avea un rol important într-un sistem cu tot mai multe capacități regenerabile. „BESS este necesar într-un sistem cu o pondere tot mai mare a producției regenerabile. Poate prelua energie în perioadele excedentare și o poate restitui rapid atunci când sistemul are nevoie.”

Totul depinde însă de caracteristicile proiectului. „Trebuie analizat ce serviciu trebuie să ofere investiția către Sistemul Energetic Național: ce putere, pentru câte ore, cu ce disponibilitate și ce rol în adecvanța sistemului.”

România nu dispune însă, în prezent, de tehnologii BESS care să poată înlocui la scară națională stocarea sezonieră necesară pentru transferul unor cantități foarte mari de energie din lunile de vară către iarnă.

Lecția din iarna 2008-2009

Banța își amintește perioada 2008-2009, când ocupa funcția de prefect al județului Gorj. România se pregătea pentru o iarnă dificilă, iar criza gazelor ruso-ucrainene ridica probleme serioase pentru alimentarea cu energie. „Una dintre preocupările majore a fost constituirea din timp a stocurilor de lignit.”

Pentru el, principala lecție a acelei perioade rămâne valabilă și astăzi.„Securitatea energetică se pregătește înaintea crizei, nu în timpul ei.”

În opinia sa, România nu trebuie să transforme tranziția energetică într-o alegere între cărbune și regenerabile. „Problema nu este: cărbune sau regenerabile. Este o falsă alegere.”

Țara are nevoie de energie solară și eoliană, hidroenergie, nuclear, centrale flexibile pe gaze, baterii și interconexiuni. În același timp, sistemul are nevoie de suficiente capacități controlabile pentru perioadele în care producția din surse dependente de vreme nu acoperă cererea.

„Tranziția energetică nu înseamnă să închizi. Înseamnă să înlocuiești”

Pentru Banța, ordinea în care România retrage centralele și construiește noile capacități reprezintă problema esențială. „Tranziția energetică nu înseamnă să închizi. Înseamnă să înlocuiești.”

Noua capacitate trebuie mai întâi construită, testată și pusă în funcțiune. Abia după aceea poate fi retrasă capacitatea pe care trebuie să o înlocuiască. „Întâi construiești. Apoi testezi. Pui noua capacitate în funcțiune și verifici dacă poate îndeplini efectiv rolul pentru care a fost construită. Abia apoi retragi ceea ce trebuie să înlocuiască.”

În opinia sa, orice altă succesiune poate pune în pericol siguranța sistemului. „Orice altă ordine transformă tranziția dintr-un proces tehnic controlat într-un pariu. Iar energia unei țări nu poate fi un pariu.”

Cărbunele a revenit în cifrele sistemului energetic

Datele din ultimele zile oferă un exemplu concret. Grupul 4 de la Termocentrala Rovinari, păstrat în rezervă, a fost repornit luni, 17 august. În jurul orei 15.00, unitatea a început să livreze energie în Sistemul Energetic Național.

Potrivit Transelectrica, între orele 19.00 și 21.00, producția pe cărbune a depășit 1.000 MW. În jurul orei 20.00, cărbunele furniza 1.014 MW dintr-un necesar de 6.910 MW. Producția internă ajungea la 5.259 MW, iar importurile acopereau aproximativ 1.650 MW.

Spre finalul intervalului de vârf, consumul ajunsese la 7.029 MW. Producția internă urcase la 5.736 MW, producția pe cărbune ajunsese la 1.084 MW, iar importurile coborâseră la 1.293 MW. Marți, puțin după ora 17.00, cărbunele asigura 1.034 MW, adică 15,21% din producția internă de energie electrică.

În primele ore ale zilei de miercuri, ponderea cărbunelui depășea 26% din producția internă. Cifrele apar după oprirea ambelor unități de la Cernavodă, sursă care furnizează în mod normal aproximativ o cincime din electricitatea produsă în România.

Ce cere Banța de la stat

Victor Banța nu susține oprirea tranziției energetice și nu cere păstrarea cărbunelui pe termen nelimitat. „Nu cer privilegii pentru Complexul Energetic Oltenia. Cer coerență.”

Dacă statul vrea ca CEO să treacă prin restructurare, compania are nevoie de resursele financiare prevăzute pentru acest proces. „Dacă statul a decis că această companie trebuie să parcurgă tranziția, trebuie să-i asigure și cadrul pe care și l-a asumat.”

Dacă România vrea capacități disponibile pentru perioadele de criză, trebuie să accepte costurile aferente. „Dacă statul dorește capacități disponibile pentru perioade critice, trebuie să înțeleagă că disponibilitatea costă.”

Iar dacă obiectivul este eliminarea centralelor pe lignit, noile capacități trebuie să existe înaintea celor care urmează să dispară. „Iar dacă statul dorește retragerea capacităților pe lignit, trebuie să se asigure că ceea ce le înlocuiește există și funcționează înainte ca ele să dispară.”

În fiecare secundă, producția și consumul trebuie să rămână în echilibru. Aceasta este limita fizică a oricărei strategii energetice.„Infrastructura Complexului Energetic Oltenia a fost construită în zeci de ani. Da, este una imperfectă și costisitoare, care trebuie transformată. Dar este o infrastructură care există astăzi.”

Diferența dintre o centrală care produce acum și una care există doar într-un proiect poate deveni, într-o perioadă de criză, diferența dintre siguranță și vulnerabilitate. „Nu cer să oprim tranziția energetică. Cer ceva mult mai simplu: să nu distrugem podul înainte să ajungem pe celălalt mal.”

Iar întrebarea adresată Guvernului rămâne una concretă: dacă statul îi cere Complexului Energetic Oltenia să susțină producția actuală, să finanțeze investițiile pentru viitor și să rămână disponibil pentru siguranța Sistemului Energetic Național, când vor ajunge efectiv la companie resursele și mecanismele financiare prevăzute pentru restructurarea sa?