Retragerea și diminuarea trupelor americane din România, Bulgaria și Ungaria marchează un moment de cotitură periculos pentru flancul estic al Europei. Ceea ce pare o simplă ajustare logistică este, în realitate, un semnal politic major: Statele Unite transmit Moscovei că sunt dispuse să reducă tensiunea printr-un gest de „raționalitate strategică”.
Cu alte cuvinte, Washingtonul face o ofertă indirectă Kremlinului — o dovadă că prioritățile globale ale Americii se deplasează, iar Europa nu mai este centrul de greutate al intereselor sale de securitate.
Europa trebuie să înțeleagă că umbrela americană începe să se crape. Războiul din Ucraina, blocajele diplomatice și ezitările colective au dezvăluit limitele unei Europe care vorbește despre „autonomie strategică”, dar nu face pași concreți pentru a o realiza. Diminuarea prezenței americane pe flancul estic — în România, Bulgaria și Ungaria — este primul test real al capacității Europei de a se descurca singură.
În România, reducerea efectivelor americane de la aproximativ 1.700 la aproape 1.000 de militari, alături de ajustările similare din alte state vecine, marchează un moment de claritate strategică. Oficial, Washingtonul vorbește despre „optimizarea resurselor”, dar gestul are și o semnificație politică profundă: Statele Unite se repoziționează și, prin această diminuare, transmit și un mesaj Europei: este timpul să își asume responsabilitatea proprie.
În acest context, Bucureștiul nu își mai poate permite să fie un executant docil al deciziilor venite din afară. O epocă de comedie politică internă — bazată pe corupție și aranjamente privilegiate, susținută de o aparentă asigurare externă — nu mai poate continua. Falimentul instituțional și declinul economic care se profilează impun o schimbare radicală de paradigmă. România trebuie să își definească propria strategie de securitate, bazată pe interes național, profesionalism și consolidarea instituțiilor interne.
Mai mult, imposibilitatea de a se baza pe previzibilitatea politicii externe americane după o eventuală revenire a administrației Trump nu poate constitui o perspectivă stabilă de securitate. Europa nu își poate construi politica externă și militară pe imprevizibilul unei administrații care a pus sub semnul întrebării însăși utilitatea NATO.
Europa trebuie să iasă din confortul strategic al retoricii. Nu mai este suficient să invocăm „unitatea europeană” sau „solidaritatea transatlantică” în timp ce depindem în continuare de voința politică a Washingtonului.
O armată europeană funcțională, o industrie comună de apărare și o strategie proprie nu sunt idealuri abstracte, ci imperative de supraviețuire.
Diminuarea trupelor americane din Europa de Est nu este doar o decizie militară — este o declarație de intenție. Statele Unite se repoziționează pentru competiția globală cu China și își lasă partenerii europeni în fața unei întrebări pe care au evitat-o prea mult timp: cine apără, de fapt, Europa?
Pentru România, lecția este dureroasă, dar necesară. Prudența și realismul trebuie să înlocuiască euforia pro-atlantică necondiționată. Loialitatea față de alianțe nu înseamnă supunere, ci capacitatea de a contribui efectiv la propria securitate. Iar dacă umbrela americană începe să se crape, răspunsul nu este să așteptăm ploaia, ci să construim — în sfârșit — una proprie.
Finanțarea priorităților externe, în timp ce ne subminăm capacitatea de supraviețuire internă și lăsăm populația la pragul sărăciei, nu ajută pe nimeni; ne face tot mai vulnerabili.
„ Europa trebuie să înțeleagă că umbrela americană începe să se crape ….„
Acest lucru trebuia ȋnţeles din momentul ȋn care a fost ales noul POTUS .
În rest , s’auzim numai de bine că de rău suntem sătui !