Nu doar conductele și barajele pot produce pierderi de apă. Și politica tulbură sau blochează apele vieții noastre zilnice. De ani de zile, Apele Române ca instituție a fost un refugiu pentru clienți de partid, neamuri, amante, susținători și propagandiști. Și Ministerul Mediului a fost un spațiu de ascensiune pentru prostocrați și oportuniști. Ca un făcut, strategia lui Nicușor Dan de a împăna guvernul și instituțiile statului cu clanul politic userist crapă peste tot. La Apărare, la Mediu, unde ong-ismul dă rateuri cumplite, la Externe, unde țopăiala și ciripitul nu produc nici alianțe și nici cooperări.
Nenorocirea provocată cu problemele de la barajele Vidraru și Paltinu vine după explozia de gaz de la blocul din București și după catastrofa ecologică de la Praid. Succesiunea accelerată de accidente devine bilanțul categoric pentru instituțiile statului. Neprofesionale, împănate cu nechemați și neprofesioniști, selectați numai pe criterii neprofesionale (sex, bani, rudenii, pile de partid), instituțiile capotează aleatoriu. Ici și colo, unde nu ne așteptăm, unde conduc papagalii politici.
Praidul a fost inundat de competența grupului de la UBB, dar n-a explodat public ca să nu-l demoleze pe ministrul liberal. Explozia gazelor din Rahova, pentru a nu deranja prietenia tutelară cu Franța. La criza Apei, de zile întregi, clanul USR, inclusiv președintele, se chinuie să convingă că nu a circulat informația, că a fost vorba de defecțiuni de comunicare, că este vorba despre alegeri. Apa a dispărut din cauza alegerilor, nu a prostiei și a incompetenței din toată structura de la mediu. Golirea barajelor o lasă dezbrăcată de orice competență pe biata și gălăgioasa ministresă a Mediului. Ca să o scalde, așa cum a făcut și cu Ionuț Moșteanu, mermelit de la Cotroceni, Nicușor Dan avea să iasă la rampă cu un vinovat calculat din matematica politică a spiritului său partizan.
„Suntem în ultima săptămână de campanie şi se fac declaraţii politice, să citim aceste declaraţii în această cheie / În opinia mea, vinovăţia este la Apele Romane”.
Tupeul argumentației de tip USR a ajuns pînă la Cotroceni. Efortul de a demonstra orice, în ciuda evidențelor, învăluie și greșelile de natura evidenței.
Sare la ajutor și teutonul timișorean din fruntea partidului cu „Au pus tunurile din nou pe curajoasa ministră Diana Buzoianu, dar se dau de fapt de gol. Cum se foloseşte PSD politic de suferinţa a sute de mii de oameni nu este doar cinic, ci mai ales tupeist”, și cu un șut lui Sorin Grindeanu, ușor de ridiculizat și de băgat la înghesuială.
Tot Dominic Fritz anunță cumplite zile de înfruntare politică:
„De aceea, vă mulţumesc pentru solidaritatea voastră cu Diana Buzoianu, Cătălin Drulă, Radu Miruţă sau Oana Ţoiu în aceste zile. Transmitem un semnal clar: nu abandonăm lupta”.
De mirare că n-a mulțumit președintelui pentru încercarea de a îngropa o responsabilitate clară a Ministerului Mediului, cadorisit de el însuși unui alt userist de pomină.
„Riscurile sunt pe anumite niveluri”, zice un USR-ist gata să demonstreze că Diavolul se ascunde numai în anumite partide.
O nenorocire se petrece și continuă să se deruleze în văzul lumii, iar gașca politică a președintelui Nicușor Dan se străduiește să se spele pe mîini.
După cum se vede, în frunte cu acesta!
-2-
iata raspunsul:
1. Energia cuvintelor folosite
Fraza este încărcată de:
judecată aspră,
acuzare directă,
etichetare depreciativă („habarnism”),
polarizare morală („a mințit”, „mașina de manipulare”),
certitudine neanalitică (prezintă acuzațiile ca fapte absolute, fără proces, fără dovezi, fără transparență procedurală).
Din perspectivă spirituală, astfel de formule indică o energie orientată spre conflict, nu spre claritate. Cuvintele nu sunt folosite pentru a ilumina o situație, ci pentru a genera o reacție emoțională, a produce respingere și a crea tabere.
2. Miezul spiritual al problemei
Spiritual, fraza dezvăluie supra-identificarea egoului cu narațiunea proprie. Autoarea nu vorbește din spațiul adevărului interior, ci:
din spațiul fricii că altă voce ar putea convinge, din impulsul de a controla percepția, din nevoia de a proteja un scenariu politic,
și din tendința de a anula omul, nu doar ideile lui.
Cînd cineva recurge la demonizare, critica devine instrument de auto-justificare, nu de clarificare.
3. Lipsa diferențierii dintre persoană și acțiune
O abordare spirituală autentică distinge între: fapte (care pot fi analizate) și ființe (care nu sînt niciodată de redus la etichete).
Fraza înghite această distincție.
O persoană este redusă la:
„populism”
„habarnism”
În spiritualitate, reducerea unui om la o etichetă îi îngrădește propria potențialitate și ne blochează nouă accesul la înțelegere.
-3-
4. Reflexia energiei asupra celui care o emite
Cuvintele acestei autoare arată că:
ea se află într-un spațiu energetic de combativitate,
proiectează asupra altuia ceea ce nu a clarificat în sine:
frica de manipulare, vinovăția, nesiguranța epistemică,
iar tonul indică un ego de gardian: cel care decide cine minte, cine e prost, cine e vinovat.
Spiritual, când numești pe cineva „habarnist”, îți proiectezi de fapt propria rană legată de cunoaștere.
5. Absența compasiunii și a spiritului de adevăr
Nu există în frază: dorință de dialog, clarificare factuală, distincție între percepție și realitate,
recunoașterea propriilor limite cognitive.
Spiritual, acesta e un semn că discursul nu este ghidat de conștiință, ci de reactivitate.
6. Ce indică fraza despre starea colectivă
Fraza este un simptom al unei patologii mai profunde:
spațiul public funcționează ca un câmp de luptă energetică
în care fiecare tabără încearcă să-și legitimeze propriul adevăr prin decredibilizarea celuilalt.
În spiritualitate, aceasta se numește dialectica umbrelor:
fiecare vede umbra din celălalt, dar niciunul nu își vede umbra proprie.
7. Cum ar arăta o abordare spirituală matură
Un discurs spiritual matur ar spune, de exemplu:
„Mi se pare că X a prezentat informații discutabile; iată argumentele.”
„Cred că s-au făcut erori; să le analizăm.”
„În acest domeniu există confuzie; să deschidem un dialog.”
Nu ar ataca persoana.
Nu ar pune etichete.
Nu ar formula însinuări fără structură de verificare.
-4-
8. Concluzie spirituală
Fraza nu descrie realitatea, ci starea interioară a celui care o emite.
Dezvăluie: un ego aflat în defensivă, o energie a fricii, o intenție de dominare mentală,
o fugă de responsabilitatea adevărului.
Spiritual, această energie nu luminează — ci contractă.
Și orice discurs care contractă conștiința, în loc să o extindă, aparține planului umbrelor, nu planului clarității.
ACESTA ESTE MAINSTREAMUL, ASA FUNCTIONEAZA!