Se afirmă că lumea actuală nu se bazează pe democrație și drepturi egale, ci pe „regula celor mai tari”.
În principiu, corect, pentru că abuzurile celor „tari și mari” nu pot fi pedepsite.
Este o stare de fapt confirmată de însăși ONU, croit în așa fel încât a devenit o „formă fără conținut”.
Exemplul concludent îl dovedește lipsa de eficiență a Consiliului de Securitate, organism absolut inutil în condițiile în care doar membrii permanenți, practic marile puteri, au dreptul de VETO.
Și cum aceștia își dispută sferele de influență, în mod normal vor apăra automat și interesele membrilor din zonele lor de protecție.
În consecință rareori o Rezoluție a Consiliului de Securitate ajunge să fie aprobată.
ONU poate doar să vocifereze câteodată ca un ONG ca să mai justifice purcoiul de bani pe care-l încasează din toată lumea.
Deci, în opinia mea, ONU ori va fi reformat din temelie (nu știu cum), ori va fi desființat, iar sistemul global de securitate va fi înlocuit cu alianțe de state bazate pe interese comune.
Cât despre „inviolabilitatea granițelor”, aici vorbim de altă utopie care pornește de la preceptele că acestea au fost stabilite și recunoscute în urma unor tratate de pace.
Doar că aceste tratate i-au avantajat, la un moment dat, pe învingători prin reîmpărțiri teritoriale, dar fără să țină cont de structura demografică (națională) a teritoriilor redistribuite, deci de granițele naturale și istorice.
Problema a fost tranșată de „cei tari”, dar superficial și temporar prin efect, deoarece au fost plantate semințele unor viitoare confruntări și instabilități la nivel global.
Urmarea este astăzi vizibilă prin desele conflicte și chiar războaie pe care niciun ONU nu le mai poate potoli.
De aceea, statele naționale, construite în limitele granițelor lor naturale și istorice, cu o populație etnic unitară și majoritară, sunt, fără discuție, celulele stabilității politice ale lumii.
Pentru a ajunge la o stare de echilibru global ar fi necesară recunoașterea și acceptarea ca principiu universal,
SACRALITATEA INVIOLABILITĂȚII statelor naționale, văzute ca entități dezvoltate și închegate istoric în limitele unor granițe devenite naturale prin locuirea continuă și permanentă de o populație etnic unitară și majoritară.
Iar statele naționale, astfel definite și acceptate, deci fără amestecul prin import de populații, pot constitui tocmai celulele de bază ale acestui echilibru global.
ONU e o facatura de bosorogi pedofili asa cum bine s-a spus… Adica instrumentul perfect de distrugere in masa, cu un consiliu asa zis de securitate care este creat tocmai pentru a determina blocaje si a proteja interesele membrilor permanenti.
nu te poti pretinde mare si tare atunci cind, pentru a-ti impune dorinta ta (falsa) de impaciutior si luptator pentru pace, ucizi in numele acesteia… este o bataie de joc la adresa vietii…
nu cred ca e necesara „recunoasterea sacralitatii inviolabilitatii”… alaturarea acestor 2 termeni inseamna anulare reciproca inca dinainte de enuntare a lor.
planeta e una singura, poporul terran e unul singur, granitele sint artificiale… ca de fiecare data am alege ce ne dezbina…mai degraba SACARLITATEA VIETII…
nu exista istorie, exista azi pentru ca noi azi, nu traim in istorie ci ii traim consecintele. mentinerea in prezent a unor limite si evolutii strimbe este impotriva vietii. si tocmai asta se intimpla azi. azi este rezultatul unui „mers istoric” care a sapat santuri neuronale transformate in structuri de credinte indreptate impotriva vietii.
am o intrebare: chiar sintem virful lantului trofic sau mai mai sint ceva trepte despre care nu avem cunostinta datorita propriei noastre ignorante care ne face sa baltim in propria noastra autosuficienta?
daca raspunsul e da, sintem vai de noi: primitivi, fricosi, traumatizati. daca raspunsul e nu, atunci chiar nu avem dimeniunea exacta a felului in care se intimpla totul, traind la intimplare.
un lucru e cert: oricare ar fi, ne meritam prezentul. ne trezim si noi?
Tocmai una dintre puterile momentului nu are o populație etnic unitară și majoritară deci nu se poate lua în discuție „SACRALITATEA INVIOLABILITĂȚII statelor naționale”.