Tertium non datur – Suspendare sau Demisie

Președintele Nicușor Dan încalcă vădit Constituția atunci când, cu o obstinație impardonabilă, nu desemnează, un prim-ministru pentru formarea unui Guvern.
Articolul 85 (1) din Constituția României, care se referă la numirea Guvernului, stipulează foarte clar: „Președintele României desemnează un candidat pentru funcția de prim-ministru și numește Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament.”

Acest articol, coroborat cu Articolul 103 (1) – „Președintele României desemnează un candidat pentru funcția de prim-ministru, în urma consultării partidului care deține majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament – impune Președintelui actul de desemnare.
Prin urmare, nu partidele sau eventualele alianțe parlamentare trebuie să vină cu o desemnare a unui prim-ministru, ci acest act este un atribut expres al Președintelui.
Președintele a spus-o, cu subiect și predicat, că domnia sa așteaptă soluția desemnării prim-ministrului de la partidele și eventualele alianțe parlamentare, care ar avea, potrivit viziunii acestuia, datoria de a-i furniza un nume de prim-ministru și o majoritate de susținere, acesta retrăgându-se din această ecuație în care trebuie să fie prim actor decizional.
În acest fel Președintele tensionează voit spațiul politic, se extrage din a fi parte a soluției și, practic, încalcă intenționat Constituția.

Știm acum, întrucât putem depăși ușor cadrul simplelor bănuieli, că Președintele încalcă voit Constituția întrucât acesta privește îngrijorat spre Art. 89 (1) – articol ce vizează dizolvarea Parlamentului: „După consultarea preşedinţilor celor două Camere şi a liderilor grupurilor parlamentare, Preşedintele României poate să dizolve Parlamentul, dacă acesta nu a acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puţin două solicitări de învestitură.” Dizolvare care va conduce, după toate calculele, la o reconfigurare parlamentară, una în care majoritatea îi va fi ostilă și, drept urmare, dispusă în a începe, cu șanse reale de reușită, procedurile de suspendare.

Dar oricare ar fi îngrijorările Președintelui, realiste ori nerealiste, sau idiosincraziile legate de unii actori politici sau instituționali– partide sau politicieni, entități de o anumită factură – nu pot susține, sub nicio formă, încălcarea Legii fundamentale, Constituția, așa cum este configurată aceasta acum, cu toate scadențele ei, care reclamă, în mod cert, o amplă revizuire.

Președintele a reușit, neperformanța ca, într-un timp record, să-și însușească o sumă de decizii și atitudini, mai mult decât controversate și care, aflate la frontiera constituțională, au îndemnat vocile mai intransigente să-i ceară demisia sau să-l amenințe cu declanșarea procedurilor de suspendare din funcție.

De data aceasta, însă, tergiversarea voită a desemnării unui prim-ministru, obligație constituțională certă, fără ambiguități, care nu poate să fie supusă nici unei interpretări care să conducă spre eventuale nuanțări, cu reverberații mai mult decât negative în varii medii, poate atrage după sine cereri întemeiate privind demisia sau declanșarea procedurilor de suspendare din funcție.

Abrupt, acum, putem spune întemeiat: Tertium non datur – Suspendare sau Demisie!
Marcel Seserman