Lumea pare să alunece din nou într-o epocă în care liniștea se măsoară în tone de armament, iar stabilitatea politică se negociază în jurul rachetelor și al bugetelor militare.
În acest peisaj tensionat, lideri politici și strategii militari vorbesc despre securitate, dar realitatea economică arată și altceva: războiul devine, din nou, o afacere profitabilă.
Revenirea lui Donald Trump în centrul dezbaterii politice americane a relansat discuția despre rolul global al Statelor Unite și despre responsabilitățile aliaților europeni în cadrul NATO. Mesajul este simplu: Europa trebuie să plătească mai mult pentru propria securitate.
Răspunsul nu a întârziat. Președintele Franței, Emmanuel Macron, a readus în discuție ideea extinderii umbrelei nucleare franceze asupra Europei. După ieșirea Regatul Unit din Uniunea Europeană prin Brexit, Franța a rămas singura putere nucleară a Uniunii. Propunerea este prezentată ca o garanție de securitate, dar ea schimbă inevitabil echilibrul de putere în interiorul Europei.
Între timp, conflictul declanșat prin invazia Rusiei în Ucraina din 2022 a transformat continentul într-un vast șantier militar. Bugetele de apărare cresc, contractele se multiplică, iar marile companii din industria armamentului — precum Lockheed Martin, Raytheon Technologies sau BAE Systems — cunosc o perioadă de prosperitate.
Aceasta este contradicția epocii noastre: pacea este invocată în discursuri, dar economia se organizează în jurul posibilității războiului. Fiecare criză internațională devine un argument pentru noi programe de înarmare, noi alianțe strategice și noi investiții militare.
În aceste condiții, viața politică a lumii pare să se desfășoare „pe pulbere”. O scânteie diplomatică poate aprinde reacții în lanț, iar fiecare escaladare alimentează o industrie care trăiește tocmai din această tensiune.
Istoria a demonstrat de multe ori că atunci când frica devine politică de stat, iar securitatea devine piață economică, societățile ajung să trăiască permanent sub umbra conflictului. Iar într-o astfel de lume, liniștea nu mai este o stare naturală, ci doar o pauză între două crize.
Stabilitatea politică a devenit Sălbăticia uciderilor și dezastrului în țările care își cumpără protecție pentru a trăi în pace, vedem chiar zilele astea in ce hal se asigura pacea achiziționată în loc ca țările sa își asigure apărarea din toate punctele de vedere din și în spațiul terestru fara a aruncă bani pe vise irealizabile.
Cum doamne iarta-ma e jale în Dubai daca FLYONE a decolat acum dimineața din Chișinău spre Dubai la orele 9,30-9,45? Cara moldoveni de peste Prut sau, oligarhii din Romania care nu se vor filmați de camere video și după, apar in liniște în România?!
Dacă ar fi arme nucleare s-ar mai bălăcării ca a ușa cortului de primejdia ca tot Pămîntul să fie făcut praf de n+1 ori? Dacă nu sînt, și nu este nicio dovadă c-ar fi în afară credeți-ne pe cuvînt, nu-nseamnă că toate statele, nu numai cele declarate puteri nucleare, tăinuiesc minciuna adică toate sînt fațade pt cei cățiva ce conduc lumea din umbră? Pănă cîn măcar 15% nu recunosc această minciună nu prea e nădejdie să ieșim din robie.
asa a fost tot timpul. armatele si puterea bruta au determinat o istorie incerta, fara orizont si viitor.
incet, incet sintem exact in acel viitor in care totul, dar absolut totul va bubui cu puterea armelor pe care niste dementi le-au proiectat si executat. da, este lumea traumatizatilor nevindecati, a fricosilor, lasilor a celor care nu inteleg nimic din viata in afara de putere si control.
Aceasta nu este lumea co-creatorilor!
Au ! Si comunismul?…. Unde-i anticomunismul, a disparut anticomunismul domnului Vieru !