Ziua Internaţională a Aviaţiei Civile, a fost sărbătorită prima dată la 7 decembrie 1994, cu prilejul împlinirii a 50 de ani de la semnarea la Chicago a Convenţiei Internaţionale a Aviaţiei Civile. Aceasta are scopul de a atrage atenţia asupra importanţei acestei industrii în dezvoltarea socială şi economică a statelor, precum şi a rolului jucat de Organizaţia Internaţională a Aviaţiei Civile (OACI) în cooperarea dintre state şi pentru a realiza o reţea globală şi rapidă de tranzit.
OACI, agenţia specializată a ONU, are 191 de state membre şi obiective care privesc siguranţa şi securitatea traficului aerian, dezvoltarea unui sistem de sateliţi pentru comunicaţii, inovaţia şi infrastructura de transport aerian.
România a aderat, în 1965, la Convenţia privind Aviaţia Civilă Internaţională, devenind, prin Decretul nr. 194 din 24 aprilie 1965, stat contractant ICAO. În acest sens, atribuţiile autorităţii aeronautice naţionale aveau să fie actualizate cu prevederile Convenţiei de la Chicago şi ale Anexelor aferente. În 1980, s-a desfăşurat în România prima reuniune ICAO organizată în estul Europei.
Istoria aviației civile începe cu primul zbor comercial a avut loc la 1 ianuarie 1914, biletele au fost vândute la licitaţie, iar Abram C. Pheil, primar în St. Petersburg, a fost primul pasager. Plătise 400 de dolari pentru un zbor de 21 de mile şi 23 de minute.
„Vom face aici ceva ce nu s-a mai făcut niciodată şi care va atrage atenţia întregii lumi” – afirma, în anul 1913, Tom Benoist, unul dintre primii producători de aeronave. Era încântat de ideea omului de afaceri american P. E. Fansler care îi propusese crearea unei linii de trasport aerian, cu bilete plătite şi un orar de zbor prestabilit, care care să lege oraşele St. Petersburg şi Tampa, din Florida, SUA.
După primul zbor, linia aeriana a început să facă câte două zboruri pe zi, şase zile pe săptămână, cu un cost de 5 dolari de persoană sau pentru fiecare o sută de livre (0,453 kg ) transportate. Treptat, zborurile liniei aeriene, subvenţionată de oameni de afaceri, au fost extinse şi către oraşele Manatee, Bradenton şi Sarasota şi timp de patru luni, 1205 de pasageri au fost transportaţi fără nici un fel de incident. Această primă linie aeriană comercială se dovedise o idee de succes şi a marcat naşterea aviaţiei civile.
Transportul aerian civil a luat amploare în Statele Unite şi în câteva dintre statele europene, unele dintre ele s-au angajat chiar şi în transporturi pe rute internaţionale, ca de exemplu pe rutele Paris – Londra sau Paris – Bruxelles şi după doar cinci ani, în 1919, cu ocazia Conferintei de Pace de la Paris s-a creat o Comisie Aeronautică care a elaborat un proiect de convenţie în domeniul aviaţiei civile.
Convenţia privind aviaţia civilă internaţională, adoptată în 7 decembrie 1944 la Chicago, a stat la baza înfiinţării Organizaţiei Aviaţiei Civile Internaţionale, în anul 1947, şi a definit acordurile internaţionale care au permis dezvoltarea unui sistem global al aviaţiei civile în beneficiul oamenilor şi naţiunilor.
Transporturile sunt cea mai mare industrie a lumii, iar aviaţia civilă – cea comercială, care serveşte transportului călătorilor şi mărfurilor, şi cea generală, utilitară, sportivă şi privată – înseamnă peste 35 de milioane de zboruri comerciale, 3.5 miliarde de pasageri şi mai mult de 54 de milioane de tone cargo transportate. (conform statisticilor IATA).
După valoare, mai mult de o treime din mărfurile tranzacţionate internaţional se transportă aerian şi aproape 60 de milioane de joburi sunt susţinute de aviaţia civilă, după cum afirmă Tony Tyler, Director General şi CEO al Asociaţiei Internaţionale de Transport Aerian (IATA).
