Organizaţia Naţiunilor Unite a stabilit, în 1992, ca ziua de 3 decembrie să fie Ziua Internaţională a Persoanelor cu Dizabilităţi. Marcarea acestei zile are ca obiectiv promovarea unei mai bune înţelegeri în ceea ce priveşte problemele cu care se confruntă persoanele cu dizabilităţi şi susţinerea demnităţii, a drepturilor şi a bunăstării acestora.
Ziua Internațională a Persoanelor cu Dizabilități noastre un prilej de a ne opri și a medita asupra importanței fiecărei vieți umane și asupra datoriei, ca societate, de a crea un mediu care să fie incluziv, accesibil și demn pentru toți indivizii. Această zi ne reamintește că dizabilitatea nu caracterizează o persoană în întregime, ci constituie o parte a diversității umane. Fiecare individ ascunde un univers propriu de viață, abilități, emoții și potențial, iar sprijinul din partea comunității poate transforma obstacolele în oportunități.
Este vital să susținem respectul, empația și egalitatea de șanse, să eliminăm stereotipurile și să promovăm integrarea în educație, locuri de muncă și viața socială. Accesibilitatea nu trebuie privită ca un act de caritate, ci ca un drept fundamental al fiecărei persoane.
Onorăm persoanele cu dizabilități, dorindu-le să fie sănătoși, voioși și puternici cu toți iar noi să fim alături de ei. Însă gândul mă duce, tot azi, la reperele de gândire ale lui Petre Ţuţea:
„De creat, doar zeul creează, iar omul imită. Eu când citesc cuvântul „creaţie“ – literară, muzicală, filozofică – leşin de râs. Omul nu face altceva decât să reflecte în litere, în muzică sau în filozofie petece de transcendenţă.
Eu, cât aş fi de aristocrat în gândire, politic trebuie să fiu democrat. Masa e absolută; fiecare prost luat în parte e un prost şi atât. Dar toţi proştii ăştia, luaţi împreună, sunt un principiu istoric.
În faţa lui Dumnezeu, geniul e văr primar cu idiotul.
Binele şi răul sunt conceptele pedagogiei lui Dumnezeu faţă de oameni.
Un tâmpit mai mare ca mine nu există. Să faci 13 ani de temniţă pentru un popor de idioţi! De asta numai eu am fost în stare. (declaraţie făcută după alegerile din 20 mai 1990).”
Și închei seria de citate cu: „Nu am fost şi nu sunt antisemit, pentru că ar însemna să fiu anticreştin. Pentru că, să fim cinstiţi, Christos nu e din Fălticeni.” Da, unii dintre noi sunt Persoane cu Dizabilități iar alții, așa cum zicea Goga: „suferă de meningită morală”. Însănătoșire grabnică celorlalți!
Nu numai astăzi ci și în fiecare zi, să avem în vedere că o societate cu adevărat robustă este cea care recunoaște diversitatea ca fiind sau resursă și care oferă sprijin celor care au nevoie, astfel încât fiecare individ să-și poată atinge potențialul maxim. Să onorăm demnitatea, curajul și contribuția persoanelor cu dizabilități în comunitățile noastre!
La mulți ani Persoanelor cu Dizabilități!
